Rocky (1976)
Regia: John G. Avildsen
Actori: Sylvester Stallone, Talia Shire
Rocky este unul din filmele emblema ale anilor ’70 si nu numai. Imi aduc inca aminte ca era unul dintre filmele ce aveam voie sa le vizionam in anii comunistilor, chiar daca nu imi aduc aminte daca la televizor sau in cinematograful din localitate. Cu o prestatie pe care Sylvester Stallone nu a mai egalat-o niciodata, izvorata din propriul talent, fiind cel care a gandit acest film, a scris scenariul si a interpretat un rol de buna calitate.
Ceea ce a adus nou acest film nu a fost, in principal, povestea. Filme despre sportivi au existat si vor exista mereu, aproape toate terminate cu happy-end, filme de altfel comerciale si mult apreciate de publicul care prefera sa admire sportul din fotoliul de acasa si este impresionat de puterea de sacrificiu. In schimb, noutatea a venit din doua parti: in primul rand, a avut ca erou un barbat alb, un muncitor, care este sarac si se invarte intr-o lume cenusie, aflata in periferia oraselor americane, atipic pentru filmele acelor ani si pentru felul in care apareau albii, din punct de vedere social, mai ales.
In al doilea rand, dorinta acestuia de a deveni nu neaparat bogat, ci o persoana care isi depaseste limitele si reuseste, este un alt motiv nou si determinant al filmului. Rocky s-a mai luptat, a incercat si un fel de serviciu de recuperator fara violenta, insa niciodata nu si-a depasit conditia de om simplu, poate asa vrea sa si ramana, insa e important sa stie ca poate mai mult. Si nu numai siesi isi va demonstra asta, dar si noii sale prietene, aceeasi persoana simpla, dar aleasa inima sale: Adrian. O femeie introvertita, care nu evadeaza din propriul univers, compus dintr-o casa obisnuita si fratele de care are grija si, intamplator sau nu, este prietenul lui Rocky.
Este un film care da aparenta unei simplitati, unor oameni obisnuiti cu ocupatii normale, din care unul vrea si reuseste sa fie mai bun, mai important, sa se simta bine in pielea sa. Nu intamplator, este cel care a lansat o serie, dar si cel mai bun, pentru ca nu ofera lucruri complicate, personajele nu incearca lucruri supraomenesti, ci se concetreaza spre o lume mai buna. Iar premiile castigate sunt onorante: cel mai bun film, cel mai buna regizor, cel mai bun montaj.
1 comment