Miekkailija (2015) – Scrimerul
Regia: Klaus Härö
Distribuția: Märt Avandi, Ursula Ratasepp, Hendrik Toompere Sr.
‘The Fencer’ (în original ‘Miekkailija’ realizat în 2015) este, cred, primul film estonian pe care l-am văzut vreodată. Probabil mai corect ar fi să scriu că este vorba despre un film realizat în Estonia și despre Estonia, însă este vorba despre o co-producție europeană, iar regizorul Klaus Härö și scenarista Anna Heinämaa sunt amândoi finlandezi. Subiectul filmului, a cărui acțiune se petrece în anii 1952-53 în țara baltică devenita republică sovietica, va suna familiar tuturor celor care au trăit în jumătatea de Europă căzută sub ocupație sovietică după cel de-al doilea război mondial. Este vorba despre o poveste care descrie o formă mai puțin obișnuită de rezistență împotrivă ocupației și a dictaturii staliniste – rezistența prin sport.
Începutul, excelent filmat, ni-l prezintă pe eroul filmului, Endel Nelis (Märt Avandi), profesor de educație fizică ajuns într-un sat obscur al Estoniei pentru a-și prelua postul în școala condusă de un birocrat cu veleități de comisar politic. Este vorba despre un personaj istoric real. Nelis era în fapt fugar, devenit fară intenție un dușman al sistemului sovietic deoarece fusese obligat să se înroleze în armata aliată Germaniei în timpul celui de-al doilea război mondial. Profesorul, aparent fară mare tragere de inimă, se implică în viețile elevilor sai și le transformă, înființând un cerc de scrimă care devine o fereastră deschisă spre alternativa unui alt orizont, diferit de cenușiul și plictiseala copilăriei dominate de ideologie. Opțiunea participării la un concurs national va însemna momentul de cumpănă, pe de-o parte oferindu-le copiilor o experiență unică, pe de alta parte expunându-l pe erou deconspirării și condamnării la deportare în Gulag.
‘The Fencer’ combină câteva genuri cinematografice: filmul de sport, tema profesorului care inspiră și schimbă viețile elevilor și desigur filonul politic. Mi-a plăcut abordarea realistă și atenția la detalii, care au aici o importanta deosebită; de exemplu imaginea satului cu sărăcia sa politizată, sau alternarea limbii estoniene vorbite în viața de zi cu zi cu limba rusă a ocupanților. Actorii care interpretează rolurile maturilor joaca cu discreție, tăcerile fiind mai importante decât cuvintele. Excelentă este și interpretarea copiilor, scânteia din ochii lor, pasiunea cu care se angajează în sportul care le schimbă viețile validând motivațiile deciziilor idealiste ale eroului principal. Toate aceste detalii dau calitate filmului și compensează schematismul povestii și stilul cinematografic prea lent și prea ‘cuminte’, făcând din ‘The Fencer’ un film care merită să fie căutat și văzut. În definitiv putem spune că este vorba despre un film optimist, care s-ar putea incadra în categoria ‘feel good’ dacă nu s-ar petrece într-o lume și într-o perioadă atât de sumbră.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, Vemu.ca)
