Jeanne du Barry (2023)
Regia: Maïwenn
Distribuția: Maïwenn, Johnny Depp, Benjamin Lavernhe, Melvil Poupaud, Pierre Richard
‘Jeanne du Barry’, filmul care a deschis în acest an 2023 Festivalul de la Cannes (fără a fi în concurs) este în același timp și un film de autor și o superproducție istorică. Maïwenn – cândva un copil actor, apoi, la 16 ani soția lui Luc Besson și mama copilului său – este acum, la 47 de ani, o actriță și cineasta împlinită și plină de încredere în sine. În ‘Jeanne du Barry’ este regizoare, co-scenaristă și interpreta rolului principal. A fost unul dintre cele mai scumpe filme franceze (cu finanțare internațională) ale ultimilor ani. Bugetul generos a permis realizarea unui film istoric cu costume fabuloase și figuranți numeroși, filmat în parte la Versailles unde se petrece cea mai mare parte a acțiunii, dar și angajarea pentru rolul principal masculin a lui Johnny Depp. Rezultatul? Nu chiar pe măsură ambițiilor.
Jeanne du Barry a fost un personaj istoric real din secolul 18. Femeie de origine modestă, a avut șansa să primească ceva educație finanțată de nobilul la care era angajată mama sa. Când tinerețea și frumusețea ei au devenit amenințătoare în ochii stăpânei casei, mama și tânăra fiică au fost izgonite și au ajuns la Paris. Alege, după spusele ei în film, între o viață de sărăcie și una de viciu a doua alternativă și devine curtezană și amantă unui nobil cu acces la curtea regelui Ludovic XV. După obiceiul timpului, este prezentată la curte, și iar după obiceiul timpului, atrage atenția regelui și devine amanta lui. Temperamentul și îndrăzneala, pe lângă alte calități, fac ca Jeanne să devină mai mult decât amantă, favorita a regelui, ceea ce era o treaptă superioară, aproape o funcție oficială în ierarhia complicată și coruptă a curții regale franceze. Nobilimea și familia regelui (în special fiicele sale) nu văd cu ochi buni această ascensiune, dar pentru un timp cel puțin, legătura dintre cei doi surmontează ostilitățile celor din jur.
Relația dintre rege și Jeanne începe că o asumare a unui drept feudal care întâlnește ambiția feminină și dorința de ascensiune și recunoaștere sociala, pentru a se transforma în timp în altceva. A fost vorba despre o poveste de dragoste adevărată? Scenarista, regizoarea și actrița Maïwenn fac totul pentru a ne convinge că da. Și totuși ceva nu funcționează pe ecran, cu toate excelentele performanțe actoricești ale celor doi protagoniști. Poate deoarece Maïwenn, în pofida interpretării intense, nu reușește ca fizic să convingă că este chiar demna de un rege? Îndrăzneala nu este totuși suficientă și cât se poate amuza un rege de micile obrăznicii ale amantei la început și cât poate tolera abaterile isterice de la protocol în continuare? În plus, la 47 de ani, ea joacă rolul unei femei între 25 si 30 de ani.
Johnny Depp pare a fi cel care este obligat să poarte corsetul funcției sale, dar îl salvează propriul magnetism și felul în care reușește să-și exprime sentimentele dintr-o privire sau dintr-o mișcare a buzelor. Încă două interpretări mi s-au părut deosebite. Benjamin Lavernhe joacă rolul lui La Borde, valetul credincios al regelui, personaj cheie în poveste. Nu-l văzusem de mult pe Pierre Richard și a fost o bucurie să-l revăd în rolul Ducelui de Richelieu. Cinematografia este fastuoasă, cu câteva unghiuri memorabile. Curtea lui Ludovic al XV este reconstituită în detaliu, dar era pare izolată precum o scenă de operă barocă de lumea din afara ei, acolo unde știm că se pregătea o revoluție. Revoluția în cultură și idei care se petrecea în același timp este sugerată doar prin niste abateri de la protocol sau schimbări de modă ale curtenilor. Când spre final povestea de dragoste dintre rege și Jeanne alunecă spre melodramă, ea nu reușește să stoarcă lacrimi, ceea ce este o dovadă că nu a fost prea convingătoare.
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, Youtube.com)
