Biutiful (2010)
Regia: Alejandro G. Iñárritu
Distribuția: Javier Bardem, Maricel Álvarez, Hanaa Bouchaib
Filmele regizate de Alejandro G. Inarritu nu sunt niciodată banale. Spectatorii se pot aștepta întotdeauna la perspective inedite și viziuni cinematografice originale. ‘Biutiful’ lansat pe ecrane în 2010 este un film exemplar din acest punct de vedere. Este un film realist și cu o puternică tentă socială, poate cel mai politic film al lui Inarritu de până acum, abordând o temă, cea a imigranților ilegali, care avea să devină subiectul principal al interesului public doar peste câțiva ani. În același timp este un film în care fantasticul și supranaturalul ocupă un rol important. Filmul conține și naturalism și poezie, învăluite însă într-o viziune sumbră, dominată de moarte. Moartea nu este însă neapărat un final, ci doar încheierea unui ciclu. Altele vor urma, după ce lumina ecranului se stinge. Eroul filmului ne va însoți o vreme.
‘Biutiful’ este povestea unei ultimelor luni de viață ale unui bărbat, Uxbal (Javier Bardem) care este departe de a fi un sfânt sau un cetățean exemplar. Cadrul acțiunii este Barcelona, dar partea turistică a orașului, pe care o cunoaștem mulți dintre noi, o vedem doar în treacăt. Eroii filmului sunt imigranți (mulți dintre ei ilegali) veniți din Africa sau China, exploatatorii lor din lumea interlopă, polițiști corupți. Uxbal însuși este un fel de intermediar și coordonator al activității atelierelor ilegale în care imigranți chinezi trudesc în condiții abjecte pentru a fabrica falsurile colorate pe care vânzătorii ambulanți africani le vând turiștilor.
Viața sa este deja împovărată de o căsnicie eșuată și de grija pentru doi copii care cresc într-o atmosferă precară material și moral, atunci când îl lovește știrea că este bolnav și că a venit prea târziu pentru ca un tratament să-i mai poată salva viața. Este o tema abordată în multe alte filme, perspectiva este aici inedită, deoarece Uxbal se află deja, poate din totdeauna în dialog cu moartea. Nu își cunoscuse tatăl, care părăsise Spania lui Franco înainte de a se naște și murise în exil în Mexico, dar prezența acestuia îl însoțește permanent. Dialoghează cu morții atâta timp cât sufletele acestora se mai află în preajma trupurilor care le-au găzduit vremelnic. Sprijinul sufletesc îl capătă de la o femeie, o ghicitoare care ii înlesnește dialogul cu cealaltă dimensiune. Dincolo de realitatea descrisă în film se întrevede o supra-realitate și frontierele dintre cele două lumii sunt permeabile pentru eroul filmului.
Filmul este fără îndoială dominat de creația actoricească a lui Javier Bardem. Eroul său este un interlop într-o lume rea, dar în limitele acestei definiri sociale încearcă să facă bine celor din jur. Încercările sale însă în general eșuează și unele dintre ele se termină în tragedie. Evenimentele pe care le trăiește eroul sunt deprimante, dar totuși filmul are un mesaj pozitiv, care derivă tocmai din lumina interioară, din dorința de a face bine împotriva tuturor adversităților și a urâțeniei lumii. Poate tocmai în cunoștiinta sau credința că universul nu este limitat nici de condițiile sociale, nici de spațiul geografic, și nici măcar de moarte se află puterea lui Uxbal. Regizorul Alejandro G. Inarritu reușește să creeze această impresie de supra-realitate peste sau dincolo de o realitate imediată foarte crudă, dar spectatorii trebuie să fie atenți. Găsim aceste elemente de fantastic în scenele simetrice care deschid și închid filmul sau prin detalii vizuale care ocupă doar un colț al ecranului pentru o fracțiune de secundă. Peisajul urban face și el parte dintr-un univers care se extinde până undeva, departe, cu peisaje cu păduri înghețate sau sub un cer unde stolurile de păsări își trăiesc viețile și ciclurile lor. ‘Biutiful’ nu este un film ușor de urmărit, temele abordate sunt grele și dureroase, dar există în el și multă frumusețe și o doză de fantastic care merită să fie căutate și trăite.
Disponibil pe Netflix.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
