Răzbunarea țigăncii: pălăria fatală și nazistul (2016)
Regia și scenariul: Adrian Munteanu
Distribuţia: Raluca Moș, Renata Moș, Elena Ivanca, Mihai Seplecan, Adrian Munteanu
Citind sinopsisul, gândul îţi zboara la un „Inglourious Basterds” autohton, în care autorul pune problema unei întâmplări care să schimbe cursul istoriei.
Dacă în cazul filmului american întâmplarea ţine de domeniul verosimilului, Adrian Munteanu (scenaristul și regizorul filmului) imaginează, în cazul de faţă, o călătorie în timp care să îi permită unei florărese din Cluj să schimbe evenimentele din vara lui 1940.
După câteva incursiuni în viitor, personajele principale (doua tinere gemene contemporane cu Horthy) nu reușesc decât să fure o pălărie pe care o văd în vitrinele unui magazin din Clujul anului 2015. Deși urmăresc iepurele alb (trimitere la Alice în ţara minunilor, la Matrix sau doar o coincidenţa dintre data lansării filmului și sărbătorile Pascale?), singura diferenţă demnă de menţionat produsă de planul florăresei, constă în schimbul de roluri pe care un agent al siguranţei îl face cu nepotul său, Președintele Consiliului Judeţean Cluj (personaj interpretat chiar de Președintele CJ Cluj). În rest, toate eforturile scenaristului par a fi pretexte pentru a reda în imagini (unele dintre ele reușite) Clujul.
Multe dintre mijloacele de realizare dau farmec filmului: costume și decoruri autentice, alegerea curajoasă de a face o producţie parţial mută (iar personajele care nu se aud sunt chiar cele principale), anumite elemente de parodie, numeroase idei creative ale scenariului etc.
Totuși, lipsa de consistenţă a poveștii, rolul atotputernic pe care autorul și-l atribuie, vulgaritatea unor scene și personaje, sunetul pe alocuri strident și altele duc filmul într-o zonă mult diferită faţă de premisele sinopsisului.
Pentru ca se pregătește o continuare, nu îmi rămâne decât să sper că drumul dintre intenţie și realizare va fi mai lin, că va exista un deznodământ demn de titlu și de cei cărora filmul le este (poate prea ușor) dedicat și că multe din firele poveștii vor căpăta sens.
În loc de notă, o concluzie personală: cu cât filmul este văzut după mai multe pălinci, cu atât e mai bistoș.
1 comment