I girasoli (1970) – Floarea-soarelui
Regia: Vittorio De Sica
Distribuția: Sophia Loren, Marcello Mastroianni, Lyudmila Saveleva
‘I girasoli’ (‘Sunflower’ în distribuirea în limba engleză), filmul lui Vittorio De Sica din 1970, este un film care este imposibil de judecat în afara contextului său istoric. De fapt ar trebui să spun contextele sale istorice. Filmul este o melodramă de război, povestea unei iubiri întrerupte și a căutărilor dincolo de orice speranță a unui soldat italian dispărut în Uniunea Sovietică în timpul celui de-al doilea război mondial. Soarta prizonierilor de război italieni din acea perioadă reprezenta un episod mai puțin cunoscut și destul de puțin convenabil pentru toate părțile implicate, așa că abordarea sa în 1970 poate fi considerată un act de curaj. Felul în care este redată povestea însă este foarte problematic și anumite detalii sunt complet neverosimile. Este foarte probabil că au fost făcute multe compromisuri de către scenariști și de către producătorul Carlo Ponti care, după ce realizase ‘Doctor Jivago’ în 1965, dorea foarte mult să realizeze un film în coproducție cu studiourile din URSS. Și-a atins scopul, dar rezultatul este discutabil. Povestea de dragoste relatata în film este puternica și emoționantă, dar falsitatea reflectării contextului istoric o pune în umbră. ‘I girasoli’ aparține categoriilor curiozităților cinematografice și a filmelor din ultimul deceniu al vieții și carierei lui De Sica care nu au reușit – în majoritatea lor – să repete succesul și prospețimea capodoperelor neo-realiste de după război.
Prima parte din ‘I girasoli’ este cea care mi s-a părut cea mai reușită. La cel puțin un deceniu după sfârșitul celui de-al doilea război mondial, Giovanna nu s-a împăcat cu dispariția soțului său, Antonio, plecat să lupte pe frontul de Est. Cei doi trăiseră o scurtă și pasională poveste de dragoste, din acelea care se întâmplă mai ales în vremuri de război, și se căsătoriseră pentru a obține permisia care le acorda soldaților încă 12 zile de concediu înainte de plecarea pe câmpurile de luptă. Urmele lui Antonio se pierduseră în cumplita bătălie de la Stalingrad și cum cadavrul său nu fusese niciodată descoperit, femeia crede cu înverșunare că el este încă în viață. De aici începe partea care pare mai mult decât neverosimilă, ca să nu spun falsă a poveștii. Giovanna va pleca în călătorie în marea Rusie pentru a-l găsi pe Antonio. Nu voi povesti prea multe pentru a nu crea un spoiler, voi spune doar că nu este vorba aici nici despre lagăre de prizonieri sau Gulag, nici despre atrocitățile războiului sau despre pedepsele care în Rusia sovietica erau aplicate celor care pactizau cu dușmanii. O a doua poveste de dragoste se va adaugă primei, mult mai puțin interesantă sau credibilă (în ciuda prezenței pe ecran a frumoasei actrițe Lyudmila Savelieva, al cărei talent l-am admirat în alte filme).
Sophia Loren și Marcelo Mastroianni au jucat împreună în 17 filme. ‘I girasoli’ este unul dintre ele, și a-i vedea pe cei doi în rol de îndrăgostiți pe ecran este una dintre marile placeri pe care acest film le oferă spectatorilor. Legătura destul de complicată dintre cei doi funcționează perfect și magnetismul lor (combinat cu umor) ca actori și ca îndrăgostiți este formidabil. Filmul are și calități vizuale deosebite, cu câteva scene memorabile cum este cea cu câmpul de floarea soarelui care dă titlul filmului (deși metafora este cam forțată), dar și sau mai ales scenele filmate în gări. Se poate spune că toate scenele cheie – despărțirile și regăsirile – din acest film se petrec în gări. Sunt incluse și secvențe documentare care folosesc filme de propagandă sovietice pe fundalul unui drapel roșu – reverență probabil spre Serghei Eisenstein. Din păcate, senzația de falsitate – atât în relatarea istorica cât și în cea din scenele care se petrec în URSS după război – domină partea a doua din ‘I girasoli’. Vittorio De Sica pare să fi uitat tocmai lecția pe care el o transmisese generațiilor de cineaști influențați de neorealismul italian. Pentru ca un film care abordează teme politice sau istorice să reușească, adevărul artistic trebuie să fie ancorat în adevăr istoric și social.
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://www.dailymotion.com/video/x7vo8bs)
