Coup de Grâce (1976) – Der Fangschuß
Regia: Volker Schlöndorff
Distribuția: Matthias Habich, Margarethe von Trotta, Rüdiger Kirschstein
‘Coup de grace’ al regizorului german Volker Schlondorff își datorează titlul în limba franceză faptului că adaptează pentru ecran romanul cu același nume al scriitoarei franceze Marguerite Yourcenar. Titlul în limba germană este ‘Der Fangschuss’. ‘Filmul este realizat în 1976 și succede imediat în filmografia lui Schlondorff ‘Onoarea pierdută a Katharinei Blum’. Margarethe von Trotta, co-regizoarea filmului precedent, joacă în ‘Coup de grace’ rolul principal, acesta fiind probabil cel mai remarcabil rol al carierei sale de actriță, carieră pe care avea să o abandoneze peste câțiva ani, trecând definitiv în scaunul regizoarei, cu mult succes de altfel. Pentru Schlondorff, filmul se încadrează în seria care abordează tema rădăcinilor violenței politice. Acțiunea se petrece în 1919, dar referințele sunt evidente la ceea ce avea să se întâmple în Germania următorului sfert de secol, poate chiar mai evidente decât în romanul scriitoarei franceze, publicat în 1939, anul izbucnirii celui de-al doilea război mondial.
Locul în care se petrece povestea relatată în film este Prusia Orientală, zonă din apropierea Marii Baltice care făcea parte din Germania până la primul război mondial. Aici războiul a continuat și după armistițiul din 1918, o parte dintre armata germană luptând contra expansiunii bolșevice cu sprijin din partea aliaților (foștii inamici). Istoria părea că se întorsese contra lor, dar fanatismul militarist și dorința de a păstra vechea ordine și privilegiile nobilității prusace, ii îndemna să continue să lupte. Oroarea tranșeelor și a bombardamentelor, permanenta violență și execuțiile prizonierilor deveniseră o parte din cotidian. Aventura aceasta morbidă, unul dintre conflictele locale de după primul război mondial, a încetat atunci când populația locală a adoptat linia naționalistă care avea să ducă la proclamarea independenței țărilor baltice. Pe acest fundal are loc o poveste de dragoste neîmpărtășită între contesa Sophie de Reval (Margarethe von Trotta) și ofițerul prusac Erich von Lhomond. Sfârșitul nu poate fi decât tragic, dar Schlondorff dă poveștii o puternică tentă politică.
Mijloacele cinematografice alese de regizor sunt foarte interesante. Am văzut o copie destul de prost păstrată, dar asta parcă a adăugat autenticitate experienței vizionării. Schlondorff folosește pelicula alb-negru și cadre care amintesc filmele germane din perioada interbelică. Atmosfera decadentă din conacul contesei unde are loc cea mai mare parte din acțiunea filmului are însă o tentă suprarealistă, accentuată de prezența personajului lui Tante Praskovia interpretată de Valeska Gert, actriță de succes din acea perioada, prezentă printre altele pe afișul primei versiuni cinematografice a ‘Operei de 3 parale’ a lui Bertold Brecht din 1931. Creația actoricească a Margarethei von Trotta este deosebită, ea joacă un personaj tragic aflat la limita dintre pasiune și rațiune, dintre feminitate și disperare.
Atmosfera de ‘sfârșit de imperiu’ este excelent susținută de scenografie, atât în majoritatea timpului când acțiunea se petrece în conacul păstrând atmosfera unor alte timpuri, cât și în scenele de război sau filmate în natura înghețată. Spectatorii români vor asocia cinematografia cu ‘Pădurea spânzuraților’ în varianta lui Liviu Ciulei. Narațiunea nu este lipsită de lacune, partea finală a poveștii pare expediată și nu este aprofundată și susținută psihologic la fel de bine ca episoadele care o preced. Finalul este însă excepțional, un adevărat ‘coup de grace’. Filmul se încheie și o nouă și sumbră pagină de istorie începe.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, Outlet.historicimages.com)
