Le Otto Montagne (2022)
Regia: Felix Van Groeningen și Charlotte Vandermeersch
Cu: Luca Marinelli, Alessandro Borghi, Filippo Timi, Elena Lietti, Elisabetta Mazzullo
„Visuali Italiane – Noua Cinematografie Italiană în România”, festivalul dedicat cinematografiei italiene, revine în această primăvară cu a doua ediție, care va avea loc în București (6 – 12 martie, Cinema Muzeul Țăranului), Cluj-Napoca (21 – 26 martie, Cinema Arta și Cinema Victoria) și Timișoara (30 martie – 2 aprilie, Cinema Victoria). 12 dintre cele mai bune producții cinematografice italiene recente, premiate și apreciate, dar și filme clasice restaurate, care poartă spectatorii prin locuri memorabile și pline de istorie sau peisaje de poveste, vor putea fi văzute în cadrul festivalului, în prezența invitaților speciali, regizori sau actori.
Pelicula Cei opt munți /Le Otto Montagne, cea care a deschis festivalul de anul acesta la București, este realizată după volumul omonim semnat de Paolo Cognetti și se axează pe prietenia dintre Pietro și Bruno, doi tineri pe care îi leagă pasiunea pentru munte. Desfășurată pe câteva decenii, povestea reliefează și relațiile dificile pe care cei doi le au cu părinții, în special cu tații lor. A câștigat Premiul Juriului la Cannes 2022, este distribuită în România de Independența Film și din 24 martie va rula în cinematografe.
Filmul începe pe când Pietro și Bruno erau doar niște copii, 12 ani, unul trăiește în oraș, celălalt este ultimul copil dintr-un sat de munte. De-a lungul anilor, viața îi va duce ba foarte departe, ba aproape unul de celălalt, dar prietenia lor va rezista, pasiunea pentru munți fiind liantul. Mama și tatăl lui Pietro vin vara în satul (fictiv) Grana, pentru a scăpa de tumultul orașului; iar Pietro se împrietenește cu Bruno, un băiat din localitate, care locuiește la unchiul și mătușa lui, fermieri. Fac plimbări și drumeții în acest loc magic, însă prietenia lor edenică este distrusă de părinții lui Pietro, care îi fac o ofertă stranie tatălui acestuia, de a-l adopta pe băiat și a-l duce în oraș să studieze. Tatăl absent al lui Bruno se opune acestei inițiative și îl ia pe băiat să lucreze cu el pe șantiere. Pietro consideră că tatăl său a stat la baza rupturii dintre el și prietenul său și întrerupe comunicarea cu el.
Filmul explorează nu numai adâncimea prieteniei și disensiunile din familie ale celor doi protagoniști, ci și spațiile deschise, natura, provocările și grandoarea ei. Bruno surprinde prin devotamentul său față de munți, pe care îi preferă oamenilor, dar și prin conservatorismul său. Pe când Pietro merge să descopere lumea, Bruno rămâne ancorat în spațiul natal, incapabil să depășească granițele pe care singur și le-a impus. Preferă realitățile solide ale munților, copacilor și râurilor, companiei oamenilor, singurul său prieten rămânând Pietro.
Un film cu multe provocări pentru regizori, dar și pentru spectatori. Foarte impresionată am fost de peisaj, de compromisurile pe care cei doi protagoniști le-au făcut pentru a-și păstra prietenia, de antiteza dintre cadrele urbane și cele rurale. Interesantă și analiza naturii umane dintre perspective diferite, meditația pe marginea alegerilor pe care le facem în anumite momente ale vieții, prioritatea pe care o acordăm lucrurilor sau oamenilor importanți din viața noastră, faptul că unele alegeri ne condamnă la izolare sau că uneori pierdem timp prețios din viața familiei, care nu poate fi recuperat.
