Prince Of Persia: The Sands Of Time (2010) – Prinţul Persiei: Nisipurile timpului
Distribuitor: Walt Disney Pictures
Regizor: Mike Newell
Distributie: Jake Gyllenhaal, Gemma Arterton, Ben Kingsley, Alfred Molina, Richard Coyle
Conditia ca sa nu te dezamageasca un film este sa-l vizionezi fara nici o asteptare, sa nu te montezi in avans ca vei asista la o capodopera si sa te bucuri de fiecare secventa, care pana la urma inseamna munca si transpiratie din partea multor persoane. Nici nu mai stiu cate recenzii negative citisem cand m-am hotarat sa-mi rup doua ore din week-end si sa le dedic acestei productii inspirata de un joc video dar avandu-l ca producator pe Jerry Bruckheimer. Bineinteles ca nu s-a intamplat fie o superproductie insa filmul are o poveste captivanta, cu suspans bine dozat, umor si efecte speciale spectaculoase.
Scenariul este simplu si cu parfum de 1001 Nopti: Printul Dastan (Jake Gyllenhaal), fiul adoptiv al regelui Sharaman (Ronald Pickup), conduce un atac asupra unui oras suspectat ca produce si vinde arme dusmanilor imperiului. Conducatoarea orasului Alamut, Printesa Tamina (Gemma Arterton) sustine nevinovatia supusilor sai si de aici nu mai este decat un pas pana la declansarea aventurii. Regele moare otravit de cadoul primit de la Dastan, acesta este fortat sa fuga in exil pentru a-si salva viata, insotit de Tamina si intentiile ei ascunse. Tamina este si protectoarea unei sabii misterioase cu veleitati de masina a timpului ajunsa din intamplare in posesia lui Dastan.
In incercarea de a ajunge la unchiul sau Nizam (Ben Kingsley) cu speranta ca acesta il va ajuta sa castige increderea fratilor sai, Tus (Richard Coyle) si Garsiv (Toby Kebbell) si ii va sustine nevinovatia, Dastan are de infruntat tradarile Taminei, vanatorii de recompense trimisi pe urma sa, furtuni de nisip, caderi si reveniri, caci in fond si la urma urmei acestea dau sarea si piperul atat a unui joc video cat si a unui film de actiune.
Avem parte de cliseele obisnuite ale acestui gen de film: alternanta dragoste-ura intre personajele principale, tradari si solidaritati neasteptate, lupte si umor, mai ales in scenele cu Alfred Molina in rolul cartoforui dubios – Seicul Amar, pasionat de cursele cu struti si de evitarea taxelor. M-a impresionat veridicitatea scenelor redand furtunile de nisip, naturale sau mistice, insa cu acelasi efect mortal – uneori simti nevoia sa-ti acoperi fata spre a te proteja de parunzatoarea pulbere desertica. Poate ca subiectul este facil, ca sunt vizibile nivelele de actiune, instrumentele magice si eroina-victima care trebuie salvata, insa peisajele superbe, desele rasturnari de situatie si efectele artistice iti creaza placerea si confortul psihic pentru recreere.
Jake Gyllenhaal si-a lucrat mult corpul pentru a-si evidentia musculatura necesara unui erou de actiune si a reusit chiar sa adopte si atitudinea specifica, insa sunt momente in care ingenuitatea fetei sale nu-l ajuta deloc la crearea lui Dastan cel dur. Un rol remarcabil face Alfred Molina, plin de verva si umor mai ales in tiradele sale contra taxelor, din pacate singurul care se distinge din distributia plina de celebritati dar saraca in interpretari de exceptie. Ben Kingley, desi are un rol potrivit imaginii sale de personaj negativ, viclean, nu face decat sa-si interpreteze partitura plat, fara tuse remarcabile, la fel ca si Gemma Arterton – Printesa Tamina, careia rolul ii exploateaza frumusetea de necontestat dar ar mai fi fost nevoie de putin farmec si putere de seductie. Este vizibila „chimia” intre Gyllenhaal si Arterton in scenele romantice, insa nu atat de puternic si impresionant cat sa fie exploatata si intr-o productie viitoare.
Trecand peste aceste neajunsuri, „Prince Of Persia: The Sands Of Time” este un film de actiune, nu de interpretare actoriceasca de exceptie, cu o poveste spectaculoasa, imbracata in costume superbe, desfasurata in spatii impresionante. Influienta lui Mike Newell, arhitectul lui „Harry Potter – Pocalul de Foc” asupra subiectului si a lui Jerry Bruckheimer devenit celebru pentru „Piratii din Caraibe” asupra modului de abordare al temei si a tonalitatilor folosite il face un film placut, antrenant care, desi nu va deveni memorabil, umple placut o dupa-amiaza torida de vara.
