-Diana Cuzic scrie la Liternet.ro despre documentarul realizat de Claire Simon şi intitulat ‘Le bois dont les rêves sont faits’: ‘Realizat de-a lungul celor patru anotimpuri, documentarul surprinde momente din vieţile oamenilor care frecventează pădurea sau care chiar au ales să locuiască acolo. Se alătură şi se află în contrast poveştile şi prezenţa prostituatei cu cea a mamei care îşi scoate pruncul de nouă luni la plimbare, petrecerile tradiţionale ale cambodgienilor sau ale oamenilor din Guineea cu homosexualii care se află în căutarea unui partener de sex, cicliştii care se antrenează cu exhibiţioniştii care folosesc bicicleta ca o cale de scăpare în caz de pericol. Universuri care se întrepătrund, lumi diferite care se află în opoziţie, dar care populează acelaşi spaţiu şi coabitează paşnic.’ Cititi cronica, cautati filmul si si veti si afla ce este o heterotopie. Eu marturisesc ca nu stiam.
-Adriana Gionea de la ‘PostModern’ a vazut ‘Cap si pajura’ al lui Nicolae Constantin Tanase: ‘Se poate spune despre Cap şi Pajură că face parte deja din categoria filmelor autohtone ce aduc un suflu proaspăt în raport cu stilistica Noului Val, chiar dacă mai găseşti în el acele detalii ce amintesc de filmele româneşti premiate la marile festivaluri, dar condamnate în ţara lor deoarece expun dezinhibat realitatea gri şi claustrantă a mahalalei contemporane. De fapt, filmul pleacă tocmai de la realismul pestriţ prin care este de obicei expusă imaginea periferiei şi de la impresia de familiaritate pe care o are spectatorul ce a trăit sau trăieşte în cartierele de la marginea Bucureştiului, doar că întreaga situaţie de viaţă prezentată este deviată într-o zonă total diferită, mult mai sofisticată la nivel psihologic decât promitea iniţial.’
-Ana Marin l-a inlocuit pe Emil de la ‘CinEmil’ si a vazut ‘Extrem de pervers socant de violent si diabolic’ regizat de Joe Berlinger: ‘Joe Berlinger semnează regia și este recunoscut pentru documentare pe subiectul criminalistic – are o viziune foarte interesantă asupra firului narativ – și vei avea momente în care vei fi avea dubii despre cine a scris povestea Lizzie sau Bundy. Toxicitatea unui relații, șantajul emoțional și dependența sunt personaje la fel de principale ca cele interpretate de către actori. Pelicula este atât de bine regizată, încât ai momente în care te gândești dacă nu cumva a fost o greșeală juridică. În momentul în care și-a dat seama că nu mai există nici o șansă legală de a scăpa de sentința la moarte prin scaun electric a început să mărturisească o parte dintre crimele comise, deși există mult mai multe cazuri nerezolvate unde suspect principal este Ted Bundy. Sadismul, macabrul și dorința de posedare sunt poate lucrurile pe care le vei observa din plin în film – deși povestite subtil, astfel încât chiar dacă ești mai slab de înger să poți vedea pelicula – tot te vei întreba cum poate o ființă umană să facă așa ceva unei alteia. Și dacă vei reuși să te detașezi și să asiști la o parte din istoria Americii moderne – filmul este unul foarte bun, iar Efron este un actor complet care face un rol de excepție în pielea fermecătorului Ted Bundy. Ca intodeauna, cronicile mele nu îți povestesc nimic din film pentru a nu îți strica plăcerea vizionării – și iti recomand să vezi Extrem de pervers socant de violent si diabolic chiar daca nu esti pasionat de criminalii in serie sau de lung-metrajele psihologice. Vei gasi filmul șocant de fascinant.’
-Simona Cosma de la ‘filme care merita vazute’ scrie despre ‘The Professor and the Madman’: ‘Poate pe alocuri dezlânat și nefinisat, cu dese fracturi în dialog și în coerența scenelor, care te lasă uneori cu senzația că regizorul nu prea știe ce vrea, filmul are, după părerea mea, cel puțin șansa Oscarului pentru Cel mai bun actor în rol principal pentru Sean Penn.’
-Pe blogul lui Alon Biro am gasit o cronica despre un grupaj de fime si seriale chinezesti. Iata de pilda ce scrie (printre altele) despre ‘Curse of the Golden Flower’ regizat de Zhang Yimou: ‘Povestea are la baza o pieza de teatru chinezeasca, suspectata de a fi fost plagiata dupa Regele Lear. Un imparat jucat de superstarul lor Chow-Yun Fat (Crouching Tiger… si filmele lui John Woo) isi prinde nevasta (gagica din Memoriile unei Gheishe) combinata cu unul dintre fii si planifica o razbunare crunta, in timp ce fiii lui tot dau tarcoale tronului (sau unor gagici care se mai invart pe langa tron). N-are rost sa intru in detalii, e o drama de aia medieval-telenovelistica ce sfarseste cu un razboi masiv cu chinezi multzi macelarindu-se. Se stie ca chinezii-s multzi, iar cand faci armate cu ei se aplica perfect vorba aia cu „cata frunza, cata iarba”. Nu mai stiu cum se termina povestea, am fost prea hipnotizat vizual ca sa pricep ce se intampla.’
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Rich and Strange” (1931)
–”Moon Hotel Kabul” (2018)
–”Der Stand der Linge” (1982)
–”Shoplifters” (2018)
–”Murder!” (1930)
