-Anca Muresan de la liternet.ro isi incheie relatarile de la TIFF 2017: ‘Am regăsit însă poezia şi dramatismul pe care le căutam în Hjartasteinn / Heartstone / Piatră pe inimă (r. Gudmundur Arnar Gudmundsson). A câştigat premiul publicului şi premiul pentru regie. Nu s-a acordat în 2017 un premiu pentru imagine, dar, dacă mă întrebaţi pe mine, cred că l-ar fi meritat. Lumina şi detaliile ce surprind deopotrivă frumuseţea trupului uman şi a naturii m-au dus cu gândul la măiestria unui pictor. A fost comparat cu danezul Threstir / Sparrows / Vrăbii (r. Rúnar Rúnarsson), care a câştigat în 2016 premiul juriului la TIFF. Piatră pe inimă este o poveste tulburătoare şi senzuală despre prietenie şi despre descoperirea sexualităţii în peisajul minunat al Islandei. Protagoniştii sunt doi adolescenţi, Thor şi Kristján, care, în scena de deschidere, strivesc de pământ nişte peşti pe care i-au pescuit. De plictiseală, distrug în joacă maşini, căci nu se întâmplă nimic în satul de pescari în care locuiesc. Brutalitatea actelor pe care le săvârşesc gratuit, doar ca să se distreze, este temperată de introducerea lentă în subiectul filmului. Cu multă sensibilitate, intrăm treptat în drama celor doi tineri aflaţi la vârsta ingrată când nu mai sunt nici în întregime copii, nici adulţi cu adevărat. Amândoi au probleme acasă: Thor trăieşte alături de cele două surori mai mari, crescuţi de o mamă singură după ce tatăl a plecat cu o femeie mai tânără şi i-a părăsit. Kristján are un tată care bea cam mult, este homofob şi îi aplică corecţii fizice violente fiului. Mai cu seamă atunci când află că băiatul ar fi homosexual. Este una dintre pistele (false) pe care ne conduce scenariul. Cei doi copii se află la vârsta la care îşi descoperă corpul, apropierea fizică dintre ei şi fiorul derutant pe care îl resimt atunci când se ating îi fac pe cei din jur (parţial chiar şi pe ei înşişi) să considere dorinţa fizică drept dragoste. Nu este, de fapt ei ar vrea să se apropie de fete de vârsta lor, dar nu ştiu cum să o facă. Beth şi Hanna par intangibile chiar şi atunci când sunt atât de aproape de ele că pielea lor arde de dorinţă. Tensiunea fizică a căutărilor din Piatră pe inimă reuşeşte să treacă dincolo de ecran şi aerul se impregnează de suferinţa pe care o produce atracţia, uneori inexprimabilă, a sentimentelor. Pentru Kristján, viaţa devine atât de insuportabilă încât nu găseşte resurse de a merge mai departe. Un act de sinucidere (din fericire, ratată) produs din candoare, din ruşine, din disperare. Metafora din titlu este cuprinsă în poemele pe care le scrie una dintre surorile lui Thor, despre nişte lupi care îi muşcă din trup şi în cadoul, un pandantiv sub formă pe piatră pe care i-l dăruieşte Thor lui Beth, ca să îi arate că o iubeşte.’
-Razvan Baloi de la ‘Marele Ecran’ relateaza si el de la TIFF 2017: ‘“Land of the Little People”, o coproducție israeliano-palestiniană începe cu o povestioară a regizorului Yaniv Berman despre cum copiilor din Israel li se inoculeaza patriotismul de la vârste fragede. Ori tocmai despre asta e vorba și în film. Patru prieteni, dintr-un sat ai cărui bărbați, ofițeri în armată, sunt convocați pe front, se joacă si ei de-a războiul într-o bază militară abandonată. Atunci când baza este insă ocupată de doi dezertori, patriotismul lor iese la iveală. Camaraderia și violența descătușătă captează atenția și ne țin cu sufletul la gură până la sfârșitul filmului. Războiul în această țară se regăsește pretutindeni.’
-Eugen Stancu scrie in ‘La Punkt’ despre ‘Ultima zi’ al lui Gabriel Achim: ‘Regizorul Gabriel Achim (cel care semnează și scenariul alături de Cosmin Manolache) ne spune, în esență povestea tentativei unei ieșiri din lume. Adrian, un inginer dintr-un oraș de provincie, hotărăște să se călugărească. Pleacă la drum însoțit de trei prieteni însă momentul călugăriei se amână…. iar filmul urmărește drumul de întoarcere. Filmul devine astfel povestea unui eșec căruia regizorul îi găsește corespondent în tot felul de situații de la funcționarea aparatului de filmat cu care primarul, prietenul lui Adrian, vroia sa imortalizeze momentul până la autostopistul care se dovedește un sarlatan. Chiar și cadrele cu natura dezlănțuită – o furtună de zăpadă, o ploaie violentă cu fulgere și tunete, frigul și ceața, ziua cu lumină spălăcită – peste care se suprapune muzica excelentă a Abuabua dublează și însoțesc mesajul filmului.’
-Adriana Gionea recomanda cateva dintre filmele proiectate la Festivalul Namaste 2017 dedicat filmului indian: ‘Unul dintre lungmetraje a primit Ursul de Aur la Berlin, în 2007 şi are în rolul principal o actriţă din România – Catinca Untaru, ce va fi prezentă pentru o discuţie la finalul proiecţiei, alături de Andreea Diana Tănăsescu, directorul de casting. Este vorba despre filmul The Fall (Legende pentru viaţă), care prezintă o poveste despre forţa imaginaţiei în momentele dificile. Povestea îi are ca protagonişti pe un alpinist rănit şi o fetiţă cu mâna fracturată. Cei doi se întâlnesc în salonul unui spital din suburbia oraşului Los Angeles , unde alpinistul îi spune o istorisire fantastică legată de cinci eroi mitici.’
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această perioadă:
-”Alien: Covenant” (2017)
