-Un nou film regizat de Terry Gilliam are sanse sa devina un eveniment. Din acest motiv am citit cu interes cronica de la ‘liternet.ro’ semnata de Lucian Maier la ‘The Man Who Killed Don Quixote’: ‘Pentru un proiect moşit pînă la exasperare, aproape că ai impresia că nici autorul său nu îl mai ia în serios, de unde faptul că îşi asumă o construcţie în care situaţiile înfăţişate sînt plasate pe o linie care se poate frînge uşor sub propria greutate. Am în minte raportarea personajelor la realitatea pe care o trăiesc, una în care controlul (par)e pierdut, într-o construcţie care (cu)prinde comicul, aproape de burlesc uneori (în portretizarea magnatului rus, de exemplu), şi dramaticul (identificarea persoanei care îl întrupează pe don Quijote cu don Quijote şi ceea ce rezultă de aici) în fiecare pas. În contextul acesta, fiecare secvenţă e pusă în relaţie cu o alta, care o explică pe cea dintîi, fiecare iniţiativă a personajelor are un răspuns încît lucrurile să fie clare, ca într-un joc de ping-pong în care e o singură servă şi jucătorii nu scapă mingea de pe masa de joc (chiar dacă, uneori, îşi permit să o ţină în ritm lejer, cît să se odihnească).’
-Adriana Gionea scrie la ‘PostModern’ despre ‘Under the Silver Lake’ regizat de David Robert Mitchell: ‘Încărcat de scene ce plutesc în răsfăţul oferit de culorile nocturne ale verii din Los Angeles, Under the Silver Lake (Cannes 2018) este un film gratificant pentru cei ce preferă stranietatea obţinută prin amestecul de genuri şi de trimiteri subtile spre filmele-cult, prin sabotarea bine calculată şi asumată a coerenţei narative şi prin inducerea unui stări de nedumerire generoase cu bizarul. Totuşi, este vorba despre acel tip de bizar ce poate fi o reală voluptate pentru spectatorii dornici de a fi stmulaţi de lipsa de sens vecină cu delirul, dar care face sens prin mesajele subtile ascunse în trimiterile spre diferitele perioade sau filme de referinţă pentru cinefili.’
-‘Avengers: Endgame’ nu este un film pe care voi alerga sa-l vad, dar stiu ca genul are multi adepti. Iata ce scrie despre el Angela de la CineAmator: ‘Sa stii sa faci un final bun dupa ce ai creat ceva grozav, poate fi o provocare mai ales cand este vorba despre ceva pe care se pariaza. Este cu impact si cu ecouri – dupa vizionarea „Endgame” spuneam ca am simtit ca si cum s-ar fi terminat o era. Si am tot repetat asta de multe ori dupa, cand impartaseam impresii. Pentru ca intr-adevar simt ca am luat parte la un final important al uneia dintre cele mai mari francize cinematografice, poate cea mai importanta. Un story arc care se termina dupa 11 ani si 21 de filme, marcheaza partea a doua de dupa „Infinity War” cand asistam neputincioasi la moarte multora pe marele ecran. Avengers, cel putin cei care au ramas, fac tot posibilul sa isi revina dupa ce planul lui Thanos a functionat si a omorat jumatate dintre fiintele vii. Fratii Russo, care s-au ocupat de regie, au reusit sa faca fix ce trebuia. Mai exact sa gaseasca un echilibru intre momentele dramatice si cele amuzante (poate nepotrivite gagurile cand se insista sa simti greutate emotionala, dar detensioneaza atmosfera aia greoaie). Si asta este tot ce conteaza.’
-Emil Calinescu de la ‘CinEmil’ scrie urmatoarele despre ‘Cap si pajura’ al lui Nicolae Constantin Tanase: ‘Nu poti vedea si aprecia cu adevarat filmul Cap si Pajura decat daca esti destupat la minte. Daca privesti maneaua ca o mizerie care trebuie eradicata, iar manelistii niste subspecii de disparitia carora trebuie sa te bucuri, nu ai ce sa cauti la film.’ Deocamdata eu nu m-am hotarat daca sunt destul de destupat la minte. Pana cand apare filmul in cartierul meu am insa destul timp sa ma decid.
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”La promesse de l’aube” (2017)
–”Senilita” (1962)
–”The Man from U.N.C.L.E.” (2015)
–”Omul roșu” (2018) la Cinepolitica 2019
–”Orok tel” (2018) la Cinepolitica 2018
–”Morgen” (2010)
–”Leto” – O vară rock’n’roll (2018)
