-Despre Borg vs McEnroe am scris și noi pe blog în această săptămână și, mai ales pentru iubitorii tenisului, este un film de văzut. Iată ce a scris despre film Angela de la Cineamator: ”Cu momente care amintesc de Chariots of Fire, dar fara umorul din Wimbledon, filmul Borg vs McEnroe este un candidat serios pe lista celor mai bune filme dedicate tenisului. Parte biopic, parte film motivational si restul drama, productia surprinde doua personalitati prinse in framantarile personale – mai intai teama de a pierde, apoi obsesia de a fi cel mai bun – cu atat mai bine sa ii urmaresti cum se schimba pe parcurs. Vedem, asadar, un film care stie sa profite de oportunitatile oferite de personaje intrate in istorie, iar asta face ca adaptarea sa fie una de succes.”
-Cum mi-a plăcut mult ”El cuerpo”, m-am bucurat de recenzia de pe CeFilmeVad, scrisa de Marius Oliviu, a unui alt film de Paulo Oriol, ”Contratiempo” (sau The Invisible Guest): ”Contratiempo” folosește ca dovadă a expierii situația în care este implicat omul de afaceri Adrián Doria (interpretat de Mario Casas) care își angajează nu unul, ci doi avocați pentru a scăpa de acuzația de crimă. Cazul este doar un pretext, ca orice poveste cu răufăcători, pentru a demonstra că nicio faptă nu rămâne nepedepsită. Și cumva, pentru a sugera că nici măcar bogații nu mai pot ascunde lucruri pentru a scăpa de consecințele faptelor comise la strâmtoare.”
-În sfârșit, Aron Biro a ajuns la filmele mișto de la TIFF 2017. Printre ele, At the End of the Tunnel, regizat de Rodrigo Grande: ”Alt thriller hispanic (doar ca argentinian) din aceeasi retzeta – entertaining, fara pretentzii, dar extrem de eficient. De data asta ceva mai hitchockian in spirit, cu mai putzin umor si mai mult suspans, cu mai putzini politzisti si mai multzi raufacatori, plus niste manipulare psihologica pentru amatorii de crime fiction de moda veche. Un geek in scaun cu rotile repara toata ziua hard-diskuri si e cam satul de singuratate. Ca sa mai aline of-ul, primeste in casa o chiriasha superfocoasa cu o cariera de stripperitza ratata in spate, plus o fetitza si un catzel autist, sau o fetitza autista si un catzel paralizat, nu mai tzin minte exact. Gagica ii suceshte protagonistului mintzile ca sa-i tzina atentzia distrasa de la faptul ca in casa de alaturi amicii ei sapau un tunel spre seifurile bancii din vecinatate. Gagiul se prinde de shmekerie dar incearca sa mentzina aparentzele, incercand totodata sa iasa din situatzie. Faptul ca e paralizat de la mijloc in jos ridica o gramada de impedimente, asa ca eroul tre sa puna capul la contributzie. E un Hitchcock usor modernizat si ceva mai alert, beneficiind de priceperea hispanicilor pentru adrenalina, de o limba foarte placuta la auz si de actori care itzi devin instantaneu simpatici (pe catziva din filmul asta i-am mai vazut in Wild Tales, succesul de la Oscaruri de acu 2 ani).”
–Pe Couch.ro, Andreea scrie despre Tulip Fever: ”In ciuda reviewurilor mai mult decat negative, Tulip Fever e un film feminist in esenta lui – concentrat pe o perioada in care femeile nu aveau autonomie asupra corpurilor si fiintei proprii, Tulip Fever se bucura de un context istoric mai putin explorat pentru a spune o poveste simpla. (…)Ce am retinut din acest film? Nicicand n-a fost usor sa fii femeie – lupta continua intre ce vor altii de la tine si ce vrei tu de la tine te va distruge constant, iar Alicia Vikander reuseste sa fie credibila in acest rol care presupune inocenta, pasiune, naivitate, cruzime si frica.”
(Jovi)
–Cristina Zaharia scrie la liternet.ro despre ‘Paterson’ al lui Jim Jarmusch: ‘Filmul este dragoste şi blândeţea de a fi, cu un unghi diferit asupra vieţii oraşului. Regizorul ne plimbă cu autobuzul personajului, şofer, şi ne face să ne întrebăm parcă prima dată cine sunt oamenii aceştia care ne conduc prin trafic, către şcoli, serviciu şi birouri dimineaţa şi apoi înapoi seara către case, noi mai mereu adormiţi şi grăbiţi, ei mereu anonimi, în umbră. Cum rezişti somnului şi rutinei de fiecare zi pe acelaşi şi acelaşi traseu ani de zile? Ce îi ţine în viaţă, responsabili şi atenţi? Jarmusch îţi arată drumul şi oraşul gol şi adormit, respirând frumos în lumina răsăritului sau cea a amurgului, aşa cum se văd ele prin parbriz. Şi lumina, drumul, timpul se reflectă şi pe şoferul-personaj. Foarte frumoase cadre ale trecerii orelor. Un film despre căutări, despre imaginaţie, inventivitate, dorinţa de a fi deosebit şi original. Un film mic despre creaţie.’
–Adriana Gionea scrie la PostModern despre experienta vizionarii filmului ‘Loving Vincent’: ‘Loving Vincent renunţă la reţeta unui film biografic despre un geniu chinuit. Nu te copleşeşte prin derularea unei existenţe apăsătoare, cum a fost cea a lui Vincent van Gogh, artistul ce trecea de la exaltare la greaua melancolie. Regizorii preiau reţeta noului val de cineaşti interesati mai degrabă de un anumit episod important din biografia unei personalităţi iconice, pe care să-l transforme într-un joc halucinant de perspective. Vei descoperi astfel un joc al mărturisirilor derutante, în care aşa-zisa nebunie se află în mintea celor lipsiţi de sensibilitate, nicidecum în viaţa unui artist internat cândva într-un azil.’
(Dan)
Contributori: Jovi, Dan
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Victoria and Abdul” (2017)
–”I’m Not There” (2007)
–”They” (2017)
–”Breaking News” (2017)
–”Borg vs. McEnroe” (2017)
