-Mihai Brezeanu scrie la ‘liternet’ despre ‘Zavera’, filmul lui Andrei Gruzsniczki: ‘Dincolo de vizitarea conştiinţei unui personaj aruncat, pe neaşteptate, pe marginea prăpastiei, Zavera ar fi avut şansa de a produce şi un interesant comentariu social, adresat lumii nouveau riche-ilor din marile oraşe ale României prezentului, zidiţi în bula prosperităţii lor materiale (despre care toate apartamentele şi casele filmului depun mărturie), confiscaţi de felurite complexe de superioritate morală (vezi raportarea eroului principal şi a soţiei lui la părerile social-politice ale tatălui ei), gata oricând să-i privească de foarte sus în foarte jos pe toţi cei care nu sunt din lumea lor (vezi depărtarea aseptică dintre Ştefan şi gunoierii de pe stradă ori ordinele pe care soţia le strecoară, printre dinţi, fetei de la catering-ul celui de-al doilea parastas). Din păcate, bunele premise se transformă prea puţin în fapte, producând, până la urmă, un film mai degrabă definit de citatele stilistice eşuate.’
-Angela de la ‘CineAmator’ a vazut ‘The Irishman’ al lui Martin Scorsese: ‘“The Irishamn” nu se sfieste sa sperie, sa incante si sa te oblige sa iti tii respiratia in divese momente. Este ca un epilog de multumire pentru tot ce reprezinta subgenul filmelor cu si despre gangsteri – citeam undeva ca este ca o reamintirea a faptului ca impartasim umanitate chiar si cu protagonistii de detestat de aici. Iar mare parte din caracterizarile lor deriva din conversatiile scrise si rostite cu atata convingere.’
-Iata si opinia despre ‘The Irishman’ a lui Marius Oliviu de la ‘Filme care merita vazute’: ‘Prin lungimea sa, The Irishman se preta mai degrabă la o miniserie, și este de mirare că producătorul Netflix nu a cuplat la această ocazie de a-și face spectatorii să revină, ori să-i țină ceva mai mult lipiți de ecran. De Niro şi Joe Pesci sunt buni amici de câteva decenii și în viața reală. Robert De Niro şi-a distribuit prietenul în ambele filme pe care le-a regizat, „A Bronx Tale” şi „The Good Shepherd”. De altfel, el este singura persoană care a reuşit să îl facă pe Joe Pesci să revină asupra deciziei de a se retrage din actorie. De 20 de ani, Pesci n-a mai apărut decât în trei filme, iar în două rânduri a fost convins de prietenul său De Niro să accepte rolurile – asta apropo de chimia specială dintre cele două personaje principale ale Irlandezului și despre călătoria lor din film și din viață.’
-‘marculescu.ro’ scrie in limbaj colorat despre ‘Parazitii’, filmul anului pentru mine, cel putin pana acum (dar suntem in decembrie): ‘Să zici despre Parazitu ca că ar fi satiră socială este ca atunci când etichetezi Moartea domnului Lăzărescu drept comedie neagră: te identifică instant drept puțoi cu insuficiente instrumente pentru inteles lumea reală și cum ajunge ea pe film în funcție de ”specific local”. De la JSA încoace am tot avut vreo 20 de ani cât să înțelegem modul corean de-a face grimase și ghimbușlucuri grotești peste momente de hardcoreală. Și nu trebe să ai nobel ca să accepți că asta nu-i nici satiră, nici dramedie, nici râsu-plânsu balcanic (deși ăsta ar fi cel mai apropiat punct de racord). Este un mod de-a face film și de-a oferi o perspectivă detașată asupra unor momente pe care viața le are dar filmele vestice le taie și pun peste ele viori (plângeți târfelor) sau râsete înregistrate în studio ( râdeți boilor, că e atât de amuzant încât fără laughtrack nici n-ați ști că este amuzant). Uneori, în cele mai nasoale momente de violențe sau dezastre emoționale sau suspans solid HOPAAA intră și penibilul în viață și în cadru. Asta nu duce la nicio satiră. Nici avortul anal Okja nu face din Parasite satiră în vreun fel. Și aia a fost singura data când se poate argumenta că Bong Joon Ho a încercat să facă satiră.’
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Mestari Cheng” (2019)
–”Flesh+Blood” (1985)
–”Beslan”
-”The Irishman” (2019)
–”Judy” (2019)
–”Exhibition on Screen: Renoir – Reviled and Revered” (2016)
(Sursă fotografii: Liternet.ro, Cineamator.ro, Marculescu.ro)
