-Adrian Georgescu ne recomandă pe blogul său serialul anului 2017 și anume Mindhunter: ”Cineva scria pe Facebook că Mindhunter este ca trecerea de la Vechiul Testament la Noul. Dacă rămânem în cheia biblică, este mai degrabă o coborâre în infern; nu pentru salvarea sufletelor celor damnați, ci pentru înțelegerea mecanismelor minților defecte. Interesantă este transformarea agentului Groff, cu costumele lui impecabile și dincolo de modă, cu mersul lui de robot și privirea opacă, într-un psihopat. Al doilea sezon din Mindhunter a primit undă verde încă dinaintea televizării pilotului. Un serial atipic, cu atâta forță, nu am văzut de la primul sezon din True Detective.”
-Dacă noi am notat ultimul film Marvel, Thor: Ragnarok (vezi link spre recenzie mai jos), am văzut bloggeri și public foarte entuziasmați de acest film. Iată un exemplu, recenzia lui Sorin Mincă de pe blogul IGN Romania: ”Dacă vikingii spațiali prizonieri în arene de gladiatori, bătăliile colorate pe ritm de muzică electronică și creaturile uriașe constituie mojo-ul tău, Thor: Ragnarok este filmul anului. Dacă nu, este doar un alt film Marvel pentru tine de care vei uita repede. Oricum ai lua-o, e un spectacol distractiv care merită banii. A venit frigul, ce altceva vrei să faci la mall?”
-Emil Călinescu îi caută și îi găsește pe blogul Cinemil.ro șapte calități filmului Marvel, toate conținând cuvântul ”Thor”: ”IncantaTHOR vizual. Da, Fix asa este THOR: Ragnrok, dar nu este ceva uimiTHOR din acest punct de vedere. E drept, recomand a fi vazut in IMAX, pentru a te bucura pe de-a intregul de efectele vizuale. Este incantaTHOR, dar nu este orbiTHOR! FulgeraTHOR. Veti vedea cu exactitate de ce THOR isi merita cu adevarat titlul de Zeu al fulgerului. Si, desi pare, la prima vedere, spoiler, va spun ca in acest film THOR ramane, la un anumit moment, fara ciocan. Se va descurca el fara celebrul sau obiect? Va veti convinge.”
-Pe blogul MovieAddicted, am citit recenzia filmului ”Happy Death Day”: ”Mi-a placut foarte mult prospetimea filmului, faptul ca tema deja utilizata a fost presarata cu detalii originale care au salvat acest slasher movie, dar si interpretarea foarte convingatoare a protagonistei. Jessica Rothe apare in toate scenele din film, trecand cu succes de la antieroina de la inceput, egoista, aroganta si superficiala, la o femeie puternica si hotarata, care lupta din rasputeri sa descopere identitatea criminalului, pentru a avea parte de o noua zi. Daca la inceput nu ii pasa de nimeni si nimic, cumva, toata experienta mortii repetate o umanizeaza, iar Tree isi da seama ce fel de om ajunsese. Si chiar face ceva pentru a schimba acest lucru.”
–Am văzut și eu nebunia lui Aronofsky, Mother!, și am scris despre acest film săptămâna trecută. Iulian Fira spune că filmul este nebunesc de frumos: ”Lui Aronovsky i se cuvin laude pentru deplina stapanire a nelinistii pe care o induce inca din primele minute si pentru debandada grotesca pe care o instaureaza treptat. I se tot reproseaza acest haos, de parca scopul unui cineast e sa puna ordine in viata fictiva, cand cea insasi cea reala e dominata de entropie si hazard. Daca nu v-am convins cu metafizicul, hai sa va spun si cat de frumos o pune Aronosky in valoare pe Jennifer Lawrence. O urmareste aproape in fiecare cadru, iar acel unghi usor lateral al obrazului este o tusa vizuala care iti persista cumva in meandrele memoriei. Il ajuta si actrita cu o diversitate uluitoare a expresivitatii – daca as fi folosit manerul scanului ca raboj de cate ori ii vedeam o reactie nou, il faceam ferfenita.”
-Tot despre ”Mother!” scrie și Cosmin pe blogul CeFilmeVad: ”Este un film care îşi asumă riscuri, genul de film pe care aş vrea să îl văd mai des pe ecrane. Ştie ce vrea să spună şi o face fără a se abţine de la exagerări. Unde mai pui că de la imagine la actori şi la regie este impecabil. Jennifer Lawrence face o treabă excelentă, o posibilă nominalizare la Oscar, asta dacă Academia nu s-a plictisit deja să o nominalizeze, Javier Bardem vine cu o completare pe măsură, iar finalul este o harababură controlată, greu de imaginat, darămite de pus pe ecran.”
-Dragoș Marin scrie pe FilmReporter.ro despre un film care va apărea anul viitor în cinematografele românești, ”Soldații. Poveste din Ferentari”: ”Ca și Marița, Soldații are inspirația de a evita „explozia” din ultimul act, obligatoriul moment de mare intensitate dramatică, la un moment dat nelipsit din filmele românești pe tiparul „felie de viață” – și care, atunci când e nemeritat și demonstrativ, poate să scufunde un film cu totul – vezi Ilegitim. Soldații avea una la dispoziție chiar în carte, într-un pasaj în care Adi rămâne fără bicicletă, dar optează să evite stridențele în favoarea a ceva poate anticlimactic, dar puternic. Ivana Mladenovic fructifică promisiunile pe care le făcuse cu scurtmetrajele din facultate și cu documentarul Turn Off the Lights și își face debutul în lungmetraj cu o voce nouă și un film foarte curajos care va înfrunta curând un public ce râde la înjurături și căruia, ca și clienților crâșmei din Zeicani, nu-i plac bulangiii. S-ar putea să fie mai important pentru cinematografia noastră sau, în orice caz, un exercițiu mai mare de maturitate decât ne imaginăm.”
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Tiere” (2017)
–”Charlie Wilson’s War” (2007)
–”Geostorm” (2017)
–”Thor: Ragnarok” (2017)
