Blackmail (1929)
Regia: Alfred Hitchcock
Distribuția: Anny Ondra, John Longden, Sara Allgood
‘Blackmail’, primul ‘talkie’ (film vorbit) al lui Alfred Hitchcock este o surpriză plăcută, un film care merită și poate fi vizionat și cu ochii spectatorilor anului 2019, și nu numai din motive documentare și de cercetare istorică.
Este o poveste de crimă și șantaj implicând un triunghi amoros, combinată cu ceea ce am numi astăzi un caz ‘#metoo‘. Asemenea cazuri nu sunt ușoare pentru femei nici astăzi, cu atât mai puțin erau în Londra anului 1929 în care se petrece acțiunea. Hitchcock reușește să combine elemente de dramă sentimentală cu o nevoalata critică socială. În plus, apare aici și una dintre eroinele foarte tipice pentru filmele lui Hitchcok, o femeie sexy (și blondă, cum erau majoritatea eroinelor și actrițelor sale) care se află sub presiune socială și în dilema sentimentală, care nu știe să ia deciziile cele mai potrivite, dar pe care regizorul ne face să o simpatizăm și să ne solidarizăm cu ea, chiar dacă planează asupra ei bănuiala comiterii unei crime.
Vizual, filmul arată foarte bine. Scenă introductivă aparține filmului mut, abia de la a două scenă încep dialogurile și efectele sonore, ca și cum regizorul ne-ar spune: ‘exact de aici începe perioada filmului vorbit în cariera mea’. Apar deja elemente pe care le vom regăsi în filmele mai târzii ale lui Hitchcock: prim-planuri cu jocuri de umbre și lumini, o crimă care se petrece în spatele unei perdele, o apariție cameo a regizorului. Expresivitatea actorilor aflați la primele filme vorbite și care încă foloseau uneltele pantomimei specifice filmului mut este bine temperată. Toți actorii sunt bine aleși și chiar și vocile și banda sonoră în general sunt de calitate mai bună decât în filmele realizate de regizor în următorii ani. ‘Blackmail’ este unul dintre filmele perioadei de trecere care au trecut cu succes examenul timpului. Recomandat.
