Chocolat (2000) – Ciocolata cu dragoste
Regia: Lasse Hallström
Distribuția: Juliette Binoche, Johnny Depp, Judi Dench, Carrie-Anne Moss, Alfred Molina
‘Chocolat’ (2000) este unul dintre acele filme de foarte mare succes pe care ar fi trebuit să-l văd la vremea sa și pe care, cumva, l-am ratat, prins fiind în vâltoarea vieților mele precedente. Am tot amânat, dar acum i-a venit rândul. Este un film care probabil că m-ar fi entuziasmat atunci și înțeleg bine de ce multă lume l-a apreciat atunci, dar care acum m-a dezamăgit puțin.
Regizorul suedez Lasse Hallström a avut prima sa întâlnire cu faima în anii ’70, când a realizat majoritatea clipurilor video ale grupului ABBA, inclusiv un film de lung metraj în care este filmat un turneu al formației de muzică pop care era la vremea aceea cea mai cunoscută din lumea din afara Angliei și Statelor Unite. Au urmat câteva filme artistice în țara sa natală care au avut destul succes pentru a atrage atenția criticilor și organizatorilor festivalurilor. Invitat în Statele Unite, a realizat de acolo majoritatea filmelor sale începând cu mijlocul anilor ’80. ‘Chocolat’ este unul dintre filmele sale cele mai cunoscute, un succes international cu o distribuție remarcabilă, un film ‘feel good’ care exemplifică ceea ce era mai bun în filmele de acest gen produse de studiourile americane (Miramax în acest caz) dar cu tematică, locuri de filmare, actori și echipe tehnice internaționale, dar și atrage atenția asupra câtorva slăbiciuni care făceau din multe dintre aceste filme producții ‘plăcute’ dar nu excepționale.
Acțiunea se petrece în 1959 într-un pitoresc sat francez, plasat pe o faleză la malul unui râu. Într-o noapte de viscol în care vânturile suflă dinspre nord (vântul de nord va reveni în momente cheie ale acțiunii), o femeie și fetița ei, îmbrăcate cu niste mantii roșii cu glugă, ajung în sat pentru a închiria o prăvălie părăsită în piața din centrul localității, vis-a-vis de biserică. În câteva săptămâni, femeia, care se numește Vianne, se dovedește a fi harnică și pricepută și reușește să transforme locul într-un atrăgător magazin de ciocolata, cum nu mai existase nicicând în sat. Vianne este și o bună cunoscătoare a gusturilor și personalităților clienților, reușind nu doar să ghicească ce fel de bomboane sau băuturi exotice pe bază de ciocolată li se potrivesc fiecăruia, dar și să înțeleagă care sunt problemele și durerile lor, oferindu-se să-i ajute. Problema este că suntem în perioada de post dinaintea Paștelui și deschiderea unui magazin de ciocolată poate ispiti enoriașii din catolica localitate, și în plus Vianne nici nu merge la biserica. Între femeia care deschisese magazinul de ciocolata și primarul care este descendentul conților care stăpâniseră satul se iscă și se amplifică un conflict care pare greu de conciliat. Apariția la marginea satului a unei comunități de țigani venită cu bărcile pe râu complică și mai mult situația, punându-i pe locuitorii conservatori ai satului în contact cu un mod de viață străin, care li se pare încă o amenințare.
Povestea filmului poate fi privită ca o variantă a unui conflict social între modul de viață tradițional (catolic cu aluzii feudale) și laicitate, între puritanism și plăcerile vieții. Un film francez bazat pe aceeași intriga probabil că ar fi arătat cu totul altfel. Abordarea hollywoodică însă mi s-a părut ne-autentică și prea maniheistă de la început, ceea ce a făcut ca și turnura finala să para forțată, chiar și pentru un film ‘feel good’. Multe dintre aceste minusuri sunt însă compensate de interpretările actoricești și în special de formidabila creației a lui Juliette Binoche, care radiază frumusețe și bunătate, într-unul dintre acele roluri de femeie de care nu poți să nu te îndrăgostești, roluri pe care doar câteva mari actrițe le pot crea: Audrey Hepburn sau Audrey Tautou, aceasta din urma cu formidabilul ei rol din ‘ Le fabuleux destin d’Amélie Poulain’, un film asemănător din multe puncte de vedere, realizat un an mai târziu. Încă câteva roluri feminine adaugă creații remarcabile: Judi Dench, Carrie-Anne Moss, Lena Olin. Avem ocazia să-l vedem și pe Johnny Depp într-un personaj care precede seria de roluri negative care aveau să urmeze în cariera sa. Alfred Molina joacă rolul principal negativ al contelui, un personaj care pare descins dintr-un film de Buñuel, desenat însă cu tușe prea groase și neconvingător în convertirea finală. În fine, actorul irlandez Hugh O’Connor joacă rolul unui preot abia ieșit din adolescență, atât de departe de context încât nu m-am lămurit daca este o creație geniala sau o simplă rea-distribuire. Filmul este frumos filmat, muzica adaugă farmec (cu melodii jazz manouche și câteva secvențe cu Johnny Depp la chitara), dar finalul cred că diluează acuitatea mesajului. Dacă Juliette Binoche și Audrey Tautou sunt la același nivel, filmul ‘Amélie’ depășește mult în emoție și autenticitate ceea ce oferă ‘Chocolat’. Prea mult consum de ciocolată este riscant, asta știm cu toții.
Disponibil pe SkyShowTime.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, Amazon.com)
