The Worst Person in the World (2021) – Verdens verste menneske
Regia: Joachim Trier
Distribuția: Renate Reinsve, Anders Danielsen Lie, Maria Grazia Di Meo
Eroina celui mai recent film al lui Joachim Trier ‘The Worst Person in the World’ (2021) are vreo 30 de ani, dar încă nu a reușit să-și găsească profesia care să dea sens existenței sale, bărbatul alaturi de care ar merita să-și petreacă restul vieții sau ce ar putea să o facă fericită. Este, daca vreți, filmul căutărilor și eșecului acestor căutări într-o lume grăbită și individualistă. Această contra-eroină din Norvegia contemporană nouă este unul dintre cele mai complexe și interesante personaje feminine pe care le-am văzut pe ecrane în ultimii ani. Formidabila interpretare a lui Renate Reinsve i-a adus acesteia un binemeritat premiu de intepretare feminină la Festivalul de la Cannes. Ea este unul dintre motivele importante, dar nu singurul pentru care acest film merită să fie văzut.
Julie (Renate Reinsve) este o tânără inteligentă și dotată intelectual. Începe să învețe medicina și apoi abandonează, se apucă de studii de psihologie și le abandonează și pe acestea, decide să devina fotografă și lucrează în paralel și ca vânzătoare la o librărie. Părinții sunt divorțați, mama este mai apropiată (și îngrijorată de nedeciziile fiicei) în timp ce tatăl îndepărtat și indiferent constituie un model negativ care probabil o face circumspectă în relațiile cu bărbații. Și totuși se îndrăgostește, și nu de un bărbat ci de doi – de un scriitor și desenator de comics cu vreo 14 ani mai în vârstă decât ea care își dorește un copil și de un vânzător la o patiserie care dorește să se distreze și poate să scape de iubita precedentă dedicată protecției naturii și vegeterianismului. Timpul trece, viața avansează, nu este clar însă în ce direcție.
Cred că unul dintre modelele lui Joachim Trier sunt filmele mai vechi și mai noi ale lui Woody Allen. Organizarea filmului în 12 capitole plus un prolog și un epilog, folosirea bine dozată în acest caz a vocii off-screen, relațiile intre îndrăgostiți despărțiți de ani buni ca vârstă, prezența părinților în viețile unor oameni pe cale să depășească tinerețea, toate acestea mi l-au amintit pe Allen. Chiar și decorul aproape exclusiv urban pare inspirat de filmele lui, cu o nuanță locală, desigur. Daca nu ați vizitat Oslo (ca mine) veți ieși de la vizionarea acestui film cu dorința de a vizita acest oraș, care pare colorat, sofisticat și … cald (majoritatea acțiunii se petrece vara). Localizarea în timp este clară, datorita măștilor de pandemie pe care personajele le poartă în epilog.
Sunt în film și cel puțin două capitole cu cinematografie originală care se potrivesc bine în logica poveștii – întâlnirea imaginară sau reală dintre îndrăgostiții care se caută și se găsesc unul pe celălalt cu lumea încremenită în jur și secvența ‘experimentului’ cu ciuperci halucinogene. ‘The Worst Person in the World’ este povestea unei femei imperfecte cu o viață imperfectă, așa cum sunt viețile majorității celor dintre noi, o femeie care desigur nu este cea mai rea persoană din lume, iar filmul despre ea este făcut interesant și jucat bine. Vizionare recomandată.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
