Poveste de dragoste (2015)

Poveste de dragoste (2015)

Regia: Cristina Iacob
Distribuția: Dragoș Bucur, Raluca Aprodu, Mimi Brănescu, Gabriela Popescu, Alexandru Darie

Brașovul nu a fost nicicând mai romantic, iar Dragoș Bucur mai cu plete. O poveste de dragoste cu iz de Crăciun și cu note de nostalgie în legătură cu frumusețile României, filmul regizat de către Cristina Iacob (#Selfie), are câteva atuuri și anume, carisma și talentului lui Dragoș Bucur și imaginile Brașovului înzăpezit care îți aduc aminte de poezia filmelor lui Woody Allen.

Ca orice poveste de dragoste mainstream, avem doi oameni frumoși, prea frumoși, care au parte de iubire, mai mult decât un oraș întreg la un loc, iubire care la un moment dat le este testată. Dar ei ies victorioși și fără plete, dar aceasta este o pierdere lipsită de importanță dacă e să ne gândim la pierderile pe care le suferă alții în urma unor povești de dragoste trăită cu pasiune.

Scenariul atinge, superficial, câteva aspecte importante ale societății, lucru normal de altfel deoarece însăși regizoarea a admis că filmul este o poveste de dragoste ce vrea să continue atmosfera creată în rândul spectatorilor autohtoni cu filmul #Selfie: Aşteptările sunt cele ale unui regizor realist, cu emoţii fireşti, pentru că publicul în România este puţin reticent vizavi de filmele româneşti. Noi cu #Selfie cumva am sparg gheaţa şi am arătat că sunt şi alte genuri de filme româneşti, iar de asta e mare nevoie. Am făcut filmul acesta pentru public şi am emoţii, pentru că mi-aş dori să vină tot românul să-l vadă. E o poveste de dragoste şi, în ziua de astăzi, cel mai important e să fim înconjuraţi de iubire, a declarat pentru MEDIAFAX Cristina Iacob.

Filmul este presărat cu tot felul de personaje, ce trec rapid prin viața îndrăgostiților, aceștia din urmă urmându-și traiectoria și suferind prea puțin din cauza celor din jur. Chiar și interferența unor personaje negative în viața lor nu face decât să-i aducă și mai aproape. Așa poveste vreau și eu! Coloratura pestriță autohtonă dă farmec poveștii și oferă momente de poveste și de ironie fină, pe care le cunoști din propriile povești. Prin urmare, nu rămâne decât să te amuzi și să pleci binedispus de la film.

Totuși, mi-a părut rău că nu s-a folosit mai multă muzică românească, dacă tot vorbim despre o poveste de dragoste de pe plaiuri mioritice. Și păcat că nu s-a insistat mai mult pe calitate; chiar dacă nu vorbim despre un scenariu original, filmul ar fi avut potențial dacă atenția ar fi fost îndreptată spre jocul actorilor și spre realizarea unui scenariu lipsit de lacune. Iar dacă totuși acestea există, ascunderea lor prin trucuri de regizor, ar fi fost binevenită.

Altfel, ne aflăm în fața unui regizor care cu siguranță mai are multe de spus în cinematografia românească și noi așteptăm cu interes creațiile următoare.

Notă: 6,5/10

[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=JFJg9-03Y78′]