”Distanța dintre mine și mine”
Secțiunea: Work in Progress
Regie: Mona Nicoară
Producție: Ada Solomon
Montaj: Dana Bunescu
Companie producătoare: Hi Film Productions
”Distanța dintre mine și mine”, film documentar despre Nina Cassian, poetă română, traducătoare, eseistă, și compozitoare română, a putut fi văzut la festivalul One World Romania 11, categoria work-in-progress. Ideea documentarului a venit de la producătoarea Ada Solomon, care a cooptat-o și pe regizoarea Mona Nicoară. Având-o la montaj pe Dana Bunescu, alături de o echipă colaboratori entuziaști, au reușit să pună ordine într-un vraf imens de resurse și să realizeze un material inedit cu și despre Nina Cassian.
Mona Nicoară a spus, la finalul proiecției, că poeta nu a avut vreo pretenție să vadă filmul, deși i s-a dat spre vizionare o parte din material, și nici nu credea că mai are multe de adăugat la ceea ce spusese deja în alte interviuri sau publicase în volume de jurnal și poezie. „Ăsta este filmul tău, nu este al meu”, a spus Nina Cassian. Deși se așteptau să se întâmple curând, din cauza stării de sănătate precare, Mona Nicoară a spus că moartea poetei a dus la regândirea parțială a proiectului.
Construit ca un dialog între ficțiune și adevăr, documentarul îmbină excelent părți din interviurile realizate de Mona la New York, unde Nina a trăit și locuit în ultima parte a vieții, bucăți din interviuri mai vechi pe care le oferite Nina unor jurnaliști români, fragmente din filmări de la anumite evenimente la care a participat de-a lungul vremii, dar și câteva montaje pe a căror fundal este muzica compusă de Nina, pelicule semnate de Alexandru Sahia, și extrase din dosarul de securitate al poetei.
Veșnic îndrăgostită (de oameni sau idei), Nina Cassian spune că a îmbrățișat inițial comunismul. Ulterior, a realizat că nu erau decât iluzii, care au dus la dictatură, ceea ce a constituit o mare dezamăgire. Poeta mărturisește că imaginează societatea ca pe un basm, care are și partea sa de rău, dar că în basm răul este învins în final. De altfel, în basm, Nina a găsit refugiu o bună perioadă de timp, pentru că cenzura nu era atât de mare la acest tip de scriere, dar și pentru că basmele constituiau una dintre pasiunile sale și s-a considerat totdeauna aproape de copii, reușind să rezoneze excelent cu ei.
Nina Cassian spune într-unul dintre interviurile acordate că, în perioada 1950-1955, nu a mai reușit să scrie nimic și că atunci a pierdut ”sânge estetic, nu sânge etic”. Având și câteva volume de poezie proletcultistă, pe care mulți dintre cititori le blamează încă, Nina a scris de-a lungul vieții peste cincizeci de volume de poezie, proză, eseu şi traduceri. Basmul și muzica au devenit refugiile temporare, iar poezia autentică a revenit la Nina Cassian în 1956. Acuzată de formalism în primele lucrări și considerată decadentă, burgheză și ”dușman al poporului”, Nina Cassian nu s-a bucurat inițial de aprecierea sistemului comunist.
Filmările pentru Distanța dintre mine și mine au început la New York, în martie 2013, și au durat până în septembrie. Filmul sondează distanța dintre memoria personală și imaginea oficială, dintre realitate și ficțiunile pe care publicul le construiește despre trecut. Gândurile Ninei Cassian din timpul ultimului an de viață sunt îmbinate inedit cu muzica, poezia, aparițiile de televiziune, înregistrări private și fragmente din donsarele Securității. Îmbinările au ieșit excelent și consider că filmul, care cel mai probabil va fi lansat în toamna aceasta, va fi un succes real. Inteligentă, sensibilă și pasională, „cea mai atrăgătoare femeie urâtă din câte s-au afirmat în literatura română“, cum a numit-o criticul literar Alex Ştefănescu, Nina Cassian este dovada unui destin trăit la maxim, cu iubire, suferință, speranță și deznădejde, uneori la limită, din care rămâne o moștenire literară greu de egalat.
„Am avut două mari iubiri, Ioji și Ali. Am avut două iubiri importante, Marin și Slavomir, am avut și două mici iubiri, Ad si Bruno. N-ajunge pentru o viață? Ce mai pot aștepta acum, bătrână, urâtă, singură, săracă, dezrădăcinată? Nimic. Un mare NIMIC”, scria Nina Cassian în „Memoria ca zestre“. Dragostea însă a revenit odată cu Maurice Edwards. Să iubești și să fii iubit sunt cele două reguli de aur ale unei vieți împlinite. Și Nina Cassian le-a respectat pe ambele.
