Le règne animal (2023)
Regia: Thomas Cailley
Distribuția: Romain Duris, Paul Kircher, Adèle Exarchopoulos, Tom Mercier
‘Le règne animal’ (2023), al doilea film de lungmetraj al regizorului Thomas Cailley, este un film care va descumpăni pe mulți dintre cei care se vor încumetă să-l vadă. Nu este recomandat celor cărora nu le plac filmele ‘horror’, dar nu este nici un film clasic în acest gen. Este o parabolă ecologică și filosofică, dar este livrată într-un ambalaj care este foarte diferit de cel al filmelor de artă. Este și un film despre maturizarea unui adolescent și despre relații tată-fiu, dar acestea se petrec în condiții extreme care pun la încercare convențiile și răstoarnă principiile acceptate în general. Este un film deranjant, puternic și original, care dorește să rămână în amintirea celor care l-au văzut fară a încerca în niciun moment să placă.
Scena care deschide filmul se petrece într-un imens dop de circulație, ceva destul de obișnuit pe șoselele franceze. Tatăl, François, și fiul, Émile, sunt blocați într-o mașină. Motivul blocajului nu este însă deloc obișnuit. O creatură ciudată, jumătate om – jumătate pasare, evadase dintr-o ambulanță. În lumea în care are loc acțiunea au loc fenomene stranii. Unii oameni, atinși de o maladie misterioasă încep să se transforme în animale. Procesul este treptat, la început apar semne, apoi ei devin hibrizi, pot sfârși prin a arăta ca niste monștri. Cei neatinși de boală îi numesc ‘creaturi’ și îi internează în ‘centre’ speciale înconjurate de ziduri de închisoare și de sârmă ghimpată. Soția lui François și mama lui Émile este și ea bolnavă. În drum spre sudul Franței unde fusese repartizata într-un astfel de ‘centru’ are loc un accident de mașină. Nu știm sigur daca supraviețuiește. Tatăl și fiul încep să o caute într-o pădure populată de ‘creaturi’ evadate. Fiul adolescent, care trece prin crizele vârstei și conflictele inerente cu tatăl sau, începe să prezinte primele semne ale bolii.
Putem privi ‘Le règne animal’ ca pe un film de horror, dar nu putem să evităm să ne întrebăm a cui comportare este monstruoasă. A ‘creaturilor’ care aspiră spre libertate sau a oamenilor care se comportă cu ei așa cum în istorie s-au comportat de multe ori grupurile sociale umane cu cei considerați străini: cu imigranții, cu băștinașii teritoriilor nou descoperite, cu cei considerați ca aparținând ‘raselor inferioare’, cu bolnavii suferind de maladii care inspiră teama. Viziunea regizorală accentuează senzația de distopie fantastică. Scenele care se petrec în ‘regnul uman’ încep de la o aparență de normalitate datorită decorurilor care ne sunt familiare (automobile, un sat de vacanță, o sală de clasa, un supermarket) dar de fiecare data apare cate un element straniu care rupe echilibrul.
Paradoxal, scenele în cadru natural care reprezintă ‘regnul animal’ sunt cele care încep de la fantastic pentru a insera emoțiile. Vizual, unele dintre acestea mi-au amintit de ‘Avatar’ al lui James Cameron, deși investiția a fost probabil cu câteva ordine de mărime mai mică în filmul francez. Romain Duris și Paul Kircher crează o dinamică permanentă în relațiile dintre tata și fiu, prezentandu-ne o celula de familie care se confruntă cu necunoscutul ostil și care reușește să rămână împreună și să se înțeleagă unul pe celălalt chiar și atunci când cuvintele nu mai pot exprima sentimentele. Apare în film într-un rol secundar, dar important, și Tom Mercier pe care îl remarcasem în ‘Synonyms’. ‘Le règne animal’ este un film special din multe puncte de vedere. Mulți vor abandona vizionarea pe undeva, pe la mijloc. Cei care vor rămâne vor fi însă, în opinia mea, câștigați.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
