O lume scufundată: Atlantis (2019)

Atlantis (2019)
Regia: Valentin Vasianovici
Distribuția: Andriy Rymaruk, Liudmyla Bileka, Vasyl Antoniak

Acțiunea filmului ‘Atlantis’ (2019) al regizorului ucrainian Valentin Vasianovici (autor și al scenariului) se petrece în Estul Ucrainei, în 2025, un an după sfârșitul unui război dintre Rusia și Ucraina. Nu prea are importanță cine a câștigat războiul, căci întreaga zonă este complet distrusă. Minele au făcut din orice drum cu mașina o aventură riscantă, apele sunt contaminate, poluarea pare să fi distrus orice urma din vegetația care va fi fost cruțată de lupte. Nici supraviețuitorii conflictului și nici macar morții nu par să-și fi găsit liniștea. Aceasta este ambianța acestui film puternic despre conflictul care încă se petrece la marginea uitată a Europei. Acțiunea se petrece în viitor, dar nu este vorba despre science-fiction, ci despre anticipație politică și ecologică. Un film sumbru, pesimist și din păcate realist.

Sergyi (Andrei Rimaruk) este un veteran al războiului terminat de curând, dar nu poate scăpa de traumele luptelor la care a participat și a faptelor pe care le-a văzut sau poate la care a fost părtaș. Războiul s-a terminat, dar nu și în sufletele oamenilor. Prietenul și camaradul de arme împreună cu care Sergyi lucra într-o întreprindere metalurgica se sinucide. Rămas singur, eroul filmului nu se poate dezbăra de modul de viață militar, de antrenamentele cu arme de foc, de călătoriile în zona distrusă de război. Într-unul dintre aceste drumuri o cunoaște pe Katya (Liudmila Bileka) care face parte dintr-o organizație de voluntari care dezgroapă cadavrele soldaților uciși în război, ucrainieni și rusi deopotrivă, soldați anonimi îngropați pripit, pentru a le aduce ultimul respect și odihna meritată. Hotăraște să li se alăture. Într-un fel, acești oameni încearcă să închidă un ciclu – poate că odată cu morții și lumea în care trăiesc eroii filmului va fi capabilă de a reveni la normal. Este o lume distrusă ecologic, dar și viețile oamenilor par marcate pentru totdeauna. O lume scufundată, precum legendarul continent care dă numele filmului.

Regizorul Valentin Vasianovici folosește mijloace cinematografice interesante. Scena care deschide filmul și una dintre scenele finale sunt filmate cu aparat de viziune nocturna cu infraroșii și efectul este impresionant. Filmările mediului distrus de război sunt remarcabile, cu o tentă post-apocaliptică. Menționarea ‘zonei’ îl citează direct pe Tarkovski, doar că războiul catastrofal care a cauzat distrugerea este bine cunoscut. Ceea ce mi s-a părut că funcționează mai puțin este insistența pe planuri largi cu aparatul de filmat fix și cu prezențele umane filmate de la distanță. Raportul strivitor spațiu-personaje nu permite eroilor să se dezvăluie spectatorilor și nu putem aprecia nici jocul actorilor. Nici lungimea unora dintre scene nu mi s-a părut justificată, nu este necesar ca o scenă de interior care vrea să sublinieze singurătatea eroului să dureze zece minute când mesajul devenise evident după două minute. Dacă surplusurile ar fi fost eliminate și actorii ar fi fost lăsați să se exprime cred că filmul ar fi avut de câștigat. Dar și așa, prin tematică și prin imagine ‘Atlantis’ este un film interesant, al unui regizor care merită să fie urmărit. Finalul, paradoxal după toate ororile pe care le-am văzut, inspiră speranță.

Nota: 7/10

(Sursă fotografii: IMDb.com, Youtube.com)