Things We Said Today (2024)
Scenarist : Andrei Ujică
Regizor : Andrei Ujică
Producător : Anamaria Antoci, Ronald Chammah, Andrei Ujică
Producător executiv : Anda Ionescu, Nouredine Essadi
Editor : Dana Bunescu
Sunet : Dana Bunescu
Artist desen: Yann Kebbi
Visual Effects Supervisor : Olga Avramov
Actori: Tommy McCabe, Therese Azzara, Shea Grant, Sarah McCluskey
În seara zilei de marţi, 24 septembrie, începând cu ora 19:00, Cinema Eforie a găzduit Gala de Deschidere a Bucharest International Experimental Film Festival (desfăşurat în perioada 24. 09 – 29.09. 2024). Festivalul a fost fondat de către regizorul și profesorul universitar Copel Moscu împreună cu regizoarea Adina Pintilie în anul 2010. În cadrul acestuia sunt trei secţiuni în care pot concura cineaştii atât cu lungmetraje cât și cu scurtmetraje. În fiecare ediţie există o temă pe care aceştia trebuie să o aibă ca punct de plecare în realizarea filmelor, iar ediţia din 2024 a avut tema serious game.
În cadrul evenimentului a avut loc şi proiecţia filmului Things We Said Today, în regia cineastului român Andrei Ujică. În cazul în care titlul fimului nu vorbeşte destul de la sine precizez faptul că este omonim melodiei formaţiei britanice The Beatles de pe albumul A Hard Day’s Night lansat la data de 10 iulie 1964. Proiecţia a fost urmată de o sesiune de Q&A în cadrul căreia au fost abordate o serie de subiecte conexe realizării şi semnificaţiilor cuprinse în cadrul filmului.
Poate redundant să mai precizez că subiectul filmului a fost formaţia The Beatles, o abordare nu neapărat aşa cum ne-am aştepta, Andrei Ujică dorind să exploreze atmosfera specifică perioadei în care formaţia s-a bucurat de succes. Nu este un documentar, ci mai degrabă o poveste pe care a reușit să o constituie prin intermediul unor perspective ale fanilor sau ale tinerilor acelei perioade. Prin urmare descoperim „spiritul epocii Beatles” prin intermediul mai multor filme de 8 mm din arhive personale în care au fost surprinse momente din weekendul în care au sosit The Beatles la New York, ajunși în august 1965 pentru a susţine primul concert pe Shea Stadium, lângă Expoziția Universală. Pe lângă aceste filmuleţele provenite din arhive personale au fost folosite şi materiale filmate realizate de către canalele T.V. americane ale vremii (CBS, ABC, NBC), fiind selectate imagini înregistrate în timpul concertului, care au fost făcute publice apoi sub format de home movie. De asemenea, sunt integrate și câteva filmări realizate de către echipa de producție a filmului. Partea mai complicată a fost în obţinerea unor materiale de arhivă al interviului oferit de către formaţie.
Pe lângă fascinația pe care o are regizorul față de opera în sine a formației, acesta a mărturisit că a fost mereu intrigat de fenomenul în sine al succesului nemaivăzut până atunci de care s-a bucurat. Faptul că totul s-a petrecut într-un weekend se datorează faptului că așa a putut plasa acțiunea într-un timp şi spaţiu anume, despre care Andrei Ujică spune că reprezintă momentul 0 al carierei cântăreților, fiind momentul în care a luat naştere fenomenul Beatlemaniei, unul singular până atunci. A fost pentru prima dată când imaginile cu niște cântăreți au făcut înconjurul lumii reușind astfel să creeze un fenomen social. Succesul lor a depășit granițele propriilor lor cariere, devenind un motor care a pus în mișcare mai mult decât o generație de tineri.
Acţiunea care a oferit o anumită logică desfăşurării evenimentelor a fost conferită de către naraţiunile a două personaje, un băiat şi o fată (personaje de desen animat), care participă la concert. Există cumva o anumită ambiguitate privind timpul în care se află naratorii, de cele mai multe ori pare că ne oferă o poveste despre trecutul relaţiei lor, fiecare în parte vorbind despre prima lor întâlnire.
De la început apare această subtemă a fluturilor, iubita acestuia, pe care ar fi urmat să o întâlnească la concertul The Beatles, urmărea fluturi ale căror culori erau diferite în funcţie de ziua săptămânii în care era. De la această împletire a aşteptărilor personale cu universalul, cu fenomenele sociale, trecem la perspectiva mai colorată a personajului feminin. O fată care ne prezintă jurnalul weekendului în care urma să-i întâlnească la concertul din New York.
Urmărim povestea băiatului care, pe lângă faptul că ne prezintă viaţa de pe străzile oraşelor americane din perioada anilor `60, narează evenimentele la care participă şi aspiraţiile pe care le are în legătură cu viitorul său. Perspectiva lui este urmată de povestea fetei, cea despre care deducem că îi este iubită datorită perspectivei pe care o are la rândul său asupra propriului iubit. Legătura celor doi pare destul de autentică, în ciuda faptului că de cele mai multe ori lasă impresia că sunt mai mult un fel de proiecții. Faptul că băiatul visează la fata care urmărește fluturi și că la rândul ei se prezintă ca o fată care aleargă fluturi și că în final devine la rândul ei fluture împreună cu ceilalți spectatori și fani beatles ne face să credem că este vorba mai degrabă de o conexiune a spiritelor celor doi. Cumva reunind femininul și masculinul specifice epocii născute sub influența artistică a fomrației The Beatles.
Am admirat munca depusă pe care am simțit-o dinainte să primesc confirmarea regizorului Andrei Ujică, realizarea filmului fiind un proces migălos și epuizant desfășurat pe durata a 10 ani de zile.
Am apreciat modul în care au fost puse în antiteză realitatea socială a teritoriului american cu aspirațiile nobile ale celor care iubeau formația The Beatles. Nu pot decât să mă gândesc că artiștii au reușit să transmită într-un mod marcant mesajul lor de pace și de iubire generației `60, contribuind într-adevăr la schimbarea mai multor perspective asupra umanității. Am rămas cu o oarecare senzație de mai bine, poate chiar convingere asupra faptului că arta, muzica în cazul de față, are o anumită forță care poate transcende prejudecățile. Filmul în sine este o dovadă a acestei puteri de a aduce oamenii mai aproape unii de alții, dar și mai aproape de esența umanității, care poate să fie iubirea necondiționată (?).
