Le désordre et la nuit (1958)
Regia: Gilles Grangier
Distribuția: Jean Gabin, Danielle Darrieux, Nadja Tiller
Se întâmplă rar ca titlul în traducere al unui film să fie mai inspirat decât titlul original. Cred că acesta este cazul cu ‘Le desordre et la nuit’, realizat în 1958 de Gilles Grangier, unul dintre regizorii prolifici ai ecranului francez în primele două decenii de după cel de-al doilea război mondial, colaborator asiduu al lui Jean Gabin, care domină și genericul acestui film. Titlul în engleză este ‘The Night Affair’, mult mai potrivit în opinia mea pentru subiectul și atmosfera acest film care combină o anchetă polițistă, o poveste sentimentală și o investigație socială în viața de noapte a cluburilor pariziene, măcinate de afaceri dubioase, prostituție și trafic de droguri. Prezența lui Jean Gabin este unul dar nu și singurul motiv pentru care acest film, chiar dacă nu este o capodoperă, merită o vizionare sau o revizionare la peste 60 de ani de la producție.
Inspectorul de poliție Georges Vallois (Jean Gabin) este unul dintre polițiștii care anchetează asasinarea proprietarului unui club în spumosul Paris nocturn al anilor ’50. Printre suspecți se află Lucky Fridel (Nadja Tiller), o tânăra germană, aspirand să fie cântăreață, aparent una dintre acele multe fete care populează cluburile de noapte amestecând alcoolul, drogurile și prostituția, dar care se dovedește a fi o bogată moștenitoare cu rezidența într-unul dintre hotelurile cele mai scumpe ale Parisului. Între cei doi se înfiripă o neverosibilă legătură în urmă căreia Vallois se decide să încerce să o salveze pe fată, demonstrându-i nevinovăția și scoțând-o din cercurile vicioase în care se afundase. Târziu în poveste apare o femeie ceva mai matură, farmacista Therese Marken (Danielle Darrieux), posibil sursa de droguri a lui Lucky, posibil implicată mai profund în crima care este anchetată.
Mi-a plăcut atmosfera filmului, scena cluburilor de noapte pariziene din anii ’50, muzica de jazz. Joacă și cântă în film și Hazel Scott, o cântăreața americană care se exilase în acei ani la Paris din motive politice. Folosirea peliculei alb-negru are astăzi efect de autenticitate aproape documentaristică. Nadja Tiller, o actrița austriacă cu multe prezente în filme franceze și europene ale vremii interpretează foarte bine rolul tinerei Lucky, într-o abordare timpurie și curajoasă a temei prostituției ‘de lux’. Combinația de crimă, sex și muzică pe ecran este foarte răspândită astăzi, dar era încă ceva foarte îndrăzneț în 1958. Problema principală a filmului este în opinia mea tocmai Jean Gabin, actor pe care de altfel îl iubesc și îl admir. Gabin, poate cel mai apreciat actor francez atunci, făcea tranziția între rolurile de tinerețe care în mare parte aparțineau tipologiei negativ-romantice spre rolurile de maturitate în majoritate pozitive (l-a jucat pe comisarul Maigret în trei filme mai târzii) sau reprezentând valori conservatoare chiar când erau negative. Idila sa cu tânăra care poate să-i fie fiica este ne-credibilă nu din cauza diferenței de vârstă, ci deoarece Gabin adoptase deja o poză paternală care nu se potrivește bine cu romantismul. Săruturile sale în acest film sunt dintre cele mai lipsite de pasiune din istoria cinematografiei. În schimb, cele două dialoguri cu Danielle Darrieux sunt delicioase, tocmai pentru că nu au nicio legătură cu intriga sentimentală. ‘Le desordre et la nuit’ merită de văzut și pentru Jean Gabin, chiar dacă el pare să joace în alt film.
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, http://chroniqueducinephilestakhanoviste.blogspot.com/)
