The Worst Person in the World (2021) – Verdens verste menneske – Cea mai rea fată din lume
Regia: Joachim Trier
Distribuția: Renate Reinsve, Anders Danielsen Lie, Maria Grazia Di Meo
Admir regizorii de film care se încumetă să sondeze un teren arid, cumva lăsat în umbra conveniențelor. Admir regizorii care încearcă să le dea personajelor o viață atât de apropiată de cea a publicului, transformând o istorie banală într-un soi de incursiune într-un destin. Se pare că „The Worst Person in the World” a lui Joachim Trier este exact despre asta, despre măsura lucrurilor într-o existență uzuală, obișnuită, cu bune și rele.
Pelicula spune istoria Juliei, o studentă la medicină, care, în ciuda propriilor sale succese într-un domeniu academic atât de complex, decide că nu acesta e drumul pe care vrea să meargă. Decide să încerce psihologia, testându-și parcă propriile limite. Apoi devine fotograf. Acest periplu de incertitudini e rezultatul unui război lăuntric pe care îl dă cu sine însăși. Copil abandonat de tată, Julie se aventurează în căutarea sinelui, eșuând și reușind, iubind și abandonând.
Acțiunea peliculei acoperă 4 ani din viața eroinei și este divizată în 12 capitole plus un epilog și un prolog, o construcție deloc ușoară pentru un film care se vrea introspectiv. Totuși, Trier reușește să ne servească o dramă pe care practic am trăit-o în trei faze:
- Prima treime de film mi s-a părut ușor sacadată, lentă, deși pun asta pe faza de pubertate a profilului eroinei, care se aventurează și încearcă marea cu degetul. În minte mi se învârtea fraza „Și ce a vrut să zică poetul cu asta?”.
- A doua parte a fost despre un crescendo brusc al acțiunii, un soi de punct culminant al unei perioade deloc vesele, dar importante în viața unei femei.
- A treia parte a fost o încununare a operei, o demnă soluție regizorală, în care eroina își găsește oarecum calea, deși lasă loc de interpretări spectatorilor. Oare încotro o va lua Julie, ce schimbări îi va oferi viața?
Mi-a plăcut mult dezinvoltura regizorului și felul în care acesta a abordat subiectul relațiilor dintre Julie și doi cei mai importanți bărbați din viața sa: Aksel, un scriitor trecut de 40, extrem de îndrăgostit de ea, și Eivind, un tânăr mult prea… tânăr, care îi amintește Juliei ce înseamnă să simți emoția la o cu totul altă intensitate.
Julie este o feministă convinsă, care se zbate între alegeri sortite eșecului și emoții refulate, în speranța că își va găsi acea predestinație. Este o femeie care pare să nu își fi găsit încă drumul în viață, dar pentru care contează însăși senzația de apartenență la ceva sau la cineva.
Revenind la execuția tehnică a filmului, acesta e minunat din punct de vedere al coloanei sonore, al imaginilor și al accentelor pe care camera le prinde. Numai cât face să vezi răsăritul la care Julie se uită, de parcă e o metaforă a eliberării.
Trier reușește să decongestioneze atmosfera dramatică, cu unele inserții de umor, de escapism, transformând istoria rutinei într-un soi de poveste, în care fiecare emoție a eroinei își are locul. „The Worst Person in the World” e un film bun, care solicită de la spectatori multă răbdare și empatie, altfel s-ar putea să vă lase rece.
Distribuit de Independența Film din 4 februarie în cinematografe.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: weheartit, slow.pics)
