Filme Filme europene

Nu există eroi fericiți: Kanal (1957)

Kanal (1957) – Canalul
Regia: Andrzej Wajda
Distribuția:  Teresa Izewska, Tadeusz Janczar, Wienczyslaw Glinski, Tadeusz Gwiazdowski

Toate filmele bune despre război sunt de fapt filme anti-război. Această constatare a mea a fost uneori contestată, dar până acum nimeni nu a reușit să-mi aducă un contra-exemplu. În mod cert, ‘Kanal’, filmul din 1957 al lui Andrzej Wajda susține teza mea. Este vorba despre al doilea film din ceea ce avea să devină formidabila carieră a regizorului polonez întinsă pe o perioada de peste 60 de ani, și al doilea film dintr-o trilogie dedicată soartei Poloniei și a polonezilor în cel de-al doilea război mondial. Este realizat deci doar la ceva mai mult un deceniu de la evenimentele descrise pe ecran, dar spre deosebire de majoritatea filmelor sovietice sau produse în Estul Europei în acea perioadă, ‘Kanal’ nu este un film eroic, am putea spune chiar dimpotrivă. Wajda descrie fără menajamente ororile războiului, distrugerile materiale și suferințele umane. El pune sub semnul întrebării însăși noțiunea de eroism și se confruntă de asemenea, în limitele permise de cenzura comunistă, și cu unul dintre episoadele cele mai controversate și mai dureroase din punctul de vedere al polonezilor din istoria celui de-al doilea război mondial. O face fară ostentație și cu talentul și forța de exprimare cinematografică a unui maestru în devenire.

Acțiunea se petrece în septembrie 1944, în zilele finale ale revoltei de la Varșovia. Din primul minut spectatorii sunt avertizați că vor urmări pe ecran ultimele ore de viață ale eroilor filmului. Aceștia sunt cei 43 de supraviețuitori ai unui detașament polonez, majoritatea tineri voluntari civili conduși de câțiva ofițeri. Își stiu soarta pecetluită și aleg să trăiască ultima zi luptând fără speranța de a mai învinge, făcând muzică, bând, sau făcând dragoste. Trădați de superiorii lor și de Armata Roșie, polonezii primesc ordin să evacueze zona prin rețeaua de canalizare a orașului. Este o coborâre simbolică de la lumina soarelui în labirintul întunecos și fetid al subteranelor, de la onoarea luptei cu un inamic covârșitor mai puternic la fuga pentru o salvare aproape imposibilă.

Majoritatea dintre ei vor muri. Morțile lor pot fi definite poate ca eroice, dar este vorba despre un eroism retoric și fără efect iar detaliile sunt în fiecare caz dureroase. Wajda abordează frontal, chiar dacă nu explicit (nu era posibil din cauza cenzurii), aspecte tragice din istoria Poloniei. Armata poloneză are o tradiție de eroism și onoare câștigată pe câmpurile de luptă, dar multe bătălii au fost pierdute și jertfele au fost zadarnice. Revolta de la Varșovia descrisă în film trebuia să fie sincronizată cu o ofensivă a Armatei Roșii pe frontul de est (evenimentele au fost simultane cu cele din august 1944 din România), dar sovieticii au fost opriți, eliberarea Varsoviei a fost amânată cu multe luni, iar răsculații, populația civilă și ce mai rămăsese din oraș au fost abandonați represaliilor armatei germane.

Andrzej Wajda descrie elocvent contextul istoric prin peisajele dezolante ale ruinelor unui oraș complet distrus. În acest decor evoluează personajele filmului, în majoritate tineri a căror tinerețe a fost curmată de război și care acum trebuie să înfrunte posibilitatea morții. Majoritatea dintre ei primesc ordinul de retragere ca pe un afront, preferând moartea cu inamicul în față decât cea în subteranele întunecoase. Contrastul de lumină dintre scenele din canale și cele de la suprafață este simbolic și pelicula alb-negru lucrează excelent. Filmul arată că o combinație între neorealismul italian de după război și genul fimelor de groază americane care se petrec sub pământ, doar că acestaa din urmă aveau să apară doar mai târziu. Wajda făcea deci aici cinematografie de pionierat. Perechea Strokotka (Teresa Izewska – frumoasă și excelentă actriță) – Jacek are de altfel ceva hollywoodic în felul în care arată și se comportă. Un alt personaj memorabil este Michal, artistul interpretat de Vladek Sheybal, un fel de preludiu al personajului principal din ‘Pianistului’ lui Roman Polanski, un alt memorabil film al unui regizor polonez care se petrece în Varșovia anilor de război. Pentru mulți spectatori acest film va rămâne în amintire prin scenele claustrofobice de moarte și întuneric. Prin contrast se poate spune însă că Wajda a dedicat filmul libertății, vieții și luminii.

Nota: 9/10

(Sursă fotografii: IMDb.com, https://www.movieart.com/kanal-1957-16173/)

Articole similare

Compliance (2012) – Festivalul Internaţional de Film Bucureşti, B-EST 2013

Delia Marc

Prin blogosfera literară (15 – 21 iunie 2015)

Dan Romascanu

Side Effects (2013)

Delia Marc

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult