Ils sont partout (2016)
Regia: Yvan Attal
Distribuția: Yvan Attal, François Bureloup, Tobie Nathan
Îl suspectez pe regizorul, co-scenaristul și actorul francez Yvan Attal că a reușit prin mijloace magice să fure pentru filmul său ‘Ils sont partout’ (2016) una dintre glumele preferate ale familiei noastre. Exact așa, în limba franceză în original, reacționăm soția mea și cu mine, de zeci de ani încoace, atunci când ne întâlnim cu vreunul dintre stereotipurile legate de evrei. La fel ca noi, ‘Sunt peste tot’ zic toți: evreii și prietenii lor atunci când se laudă cu listele de premii Nobel și alte realizări ale unor evrei talentați, dar și antisemiții atunci când este vorba să caute țapi ispășitori pentru toate relele de pe lume. ‘Ils sont partout’ este exact un film despre stereotipurile legate de evrei, unele anecdotice, altele stupide, care funcție de conjunctură pot fi sursă de umor de mai bună sau mai puțin bună calitate dar și una dintre manifestările acelei forme de rasism care a produs atâta suferință de-a lungul istoriei: antisemitismul. ‘Ils sont partout’ alcătuiește o colecție de astfel de stereotipuri și le exemplifică într-o serie de mini-episoade comice. Abordarea este sarcastică și plină de umor îndreptat împotrivă prejudecaților, fără a menaja aspecte din interiorul comunității și vieții evreiești. Ținta principala este însă clară și filmul este – din păcate – și mai actual astăzi decât în 2016. Titlul în distribuirea engleză este mult mai puțin hazliu – pur și simplu ‘The Jews’.
Liantul dintre diferitele episoade este pseudo-autobiografic. Yvan Attal iese de la un spectactol în care jucase pe scenă și este abordat într-un bar de un spectator entuziasmat care îl întreabă despre religia sa, intrigat de faptul că actorul refuzase să aleagă o băutură alcoolică drept tratație. Confruntat cu vulgaritatea bărbatului întâlnit întâmplător, eroul filmului își pune întrebări legate de propria sa evreitate: ce înseamnă a fi evreu pentru un bărbat francez, ateu, complet integrat cultural? Întrebare serioasă, pentru care va recurge la serviciile unui psihanalist. Răspunsul este colecția de episoade care evită însă orice direcție moralizatoare și își îndeamnă spectatorii să se gândească răzând. Câteva exemple: soțul unei politiciene de extremă dreaptă (orice asemănare cu politiciene reale …) descoperă la moartea bunicii materne că aceasta era evreică, cea ce îl face pe el tehnic tot evreu; un președinte francez care seamănă uimitor cu François Hollande decide să pună la referendum decizia că toți francezii să treacă la iudaism; Mossad-ul trimite în trecut un agent care să prevină nașterea lui Iisus pentru a distruge stereotipul ‘evreii l-au ucis pe Mesia’; etc. Nu toate episoadele sunt la același nivel sau abordează același fel de umor. Unele vor supăra pe unii, altele vor supăra pe alții, câteva vor supăra pe toți. Dar dacă satira nu supară, atunci probabil că nu este suficient de incisivă.
‘Ils sont partout’ mi-a plăcut, și nu doar deoarece problemele identitare pe care le abordează îmi sunt familiare. O galerie formidabilă de actori (și nu doar actori) francezi cunoscuți au participat în acest proiect și prestațiile lor sunt delicioase, chiar dacă unii dintre ei apar doar în câte o singură scenă. În primul rand Yvan Attal însuși, pshihologul Tobie Nathan în rolul … psihologului, Benoît Poelvoorde, Charlotte Gainsbourg, Gilles Lelouche, ziarista de televiziune Claire Chazal. Colaborează și câțiva actori israelieni cunoscuți: omul de teatru născut în România Niko Nitai în ultima să apariție pe ecrane, Rivkah Michaeli, Ilan Dar. Am râs la acest film despre o temă gravă. Filmul vorbește despre evrei, dar problemele pe care le ridică și chiar și stereotipurile pe care le satirizează nu sunt unice și există sub o formă sau alta în orice discriminare a unor minorități etnice, rasiale, sau religioase. Noi suntem peste tot.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
