The Trial of the Chicago 7 (2020)
Regia: Aaron Sorkin
Distribuția: Eddie Redmayne, Alex Sharp, Sacha Baron Cohen, Jeremy Strong, John Carroll Lynch, Mark Rylance, Joseph Gordon-Levitt, Frank Langella
Scenariile scrise de Aaron Sorkin pentru filmele de lungmetraj și pentru televiziune acoperă deja o mare parte din momentele semnificative ale istoriei Statelor Unite din ultimii 60 de ani și se ocupa de câteva dintre personalitățile cele mai semnificative ale perioadei (Steve Jobs, Marck Zuckerman) sau de instituțiile principale ale democrației americane, inclusiv rețelele sociale și Casa Alba. Ca regizor, Sorkin a debutat recent cu ‘Molly’s Game’, film care pe mine nu m-a entuziasmat, și revenirea sa la ‘marea politică’ cu ‘The Trial of the Chicago 7’ reprezintă în opinia mea un salt calitativ. Formatul folosit de aceasta dată este docu-drama de tribunal și cazul prezentat este bine cunoscut americanilor, fiind probabil destul de bine documentat și pentru cei mai tineri (s-au scris numeroase cărți și s-au făcut nu mai puțin de 11 filme de ficțiune sau documentare înainte de acesta).
Pe lângă calitățile artistice și de reconstituire istorică pe care le voi pomeni în continuare, filmul are și un mesaj politic direct pe care nu încearcă în niciun moment să-l camufleze. Momentul istoric descris în film a fost complex și controversat în istoria americană. Aaron Sorkin a reușit foarte mult din ceea ce se poate face cu o dramă de tribunal pentru a cuprinde acel proces istoric, dar a și atins după părerea mea câteva dintre limitele pe care genul le impune în a reflecta realitatea din afara sălii de tribunal.
Introducerea combină secvențe filmate de actualități cu scene de ficțiune pentru a reconstitui atmosfera politică încărcată a anului 1968: războiul din Vietnam cu tragerile la sorți care decideau cine urma să fie recrutat după data nașterii, mișcările de protest împotriva unui război nepopular, asasinatele lui Martin Luther King și John Kennedy, mișcarea hippie și protestele la scară globală. Toate drumurile duceau spre Chicago, unde cei inițial opt protagoniști urmau să joace un rol important în demonstrațiile care aveau să se încheie în violențe. Aceștia reprezentau fațete diferite ale protestelor împotriva războiului de la mișcările Flower Power și Yippies, trecând prin pacifiștii veterani sau mai tineri, până la Panterele Negre ale căror scopuri erau legate de drepturile populației de culoare. Procesul public intenționa să-i desemneze pe aceștia ca instigatori ai violențelor și să justifice astfel duritatea replicii polițienești care a urmat.
Într-o țară în care libertatea cuvântului este înscrisă în Constituție și în care în teorie nu există procese politice, cazul celor opt (deveniți cei șapte în urma separării de proces a lui Bobby Seale, lider al Panterelor Negre) a reprezentat un moment de convergență a interesului public și de reflecție asupra rolului justiției în procesul democratic. Opiniile, divergente atunci, au rămas împărțite până astăzi, și filmul ‘The Trial of the Chicago 7’ reprezintă o continuare a acestor dezbateri, care a și căpătat noi și poate neașteptate semnificații legate de evenimentele recente din actualitatea americană care au readus în prim plan dezbaterea despre limitele dintre libertatea de exprimare și incitarea la violență și la revoltă.
Ca dramă de tribunal, filmul funcționează foarte bine. Scenele care se petrec în sala de tribunal se bazează pe evenimentele care sunt bine cunoscute în Statele Unite, procesul fiind documentat în presă și în media. Iscusitul scenarist care este Aaron Sorkin a completat imaginea de ansamblu cu scene și dialoguri din pregătirile pentru proces ale echipelor de acuzare și de apărare, și cu flash-back-uri care reconstituie evenimentele din străzile orașului Chicago în zilele Convenției Partidului Democrat, folosind din nou și secvențe documentare. Regizorul Aaron Sorkin a ales o excelentă echipă de actori și i-a dirijat cu profesionalism. Cu toții își fac excelent datoria, dar câteva creații actoricești ies în evidenta. Frank Langella este impresionant în rolul judecătorului Hoffman, a cărui conducere a procesului a fost criticată la momentul respectiv și a rămas în istorie ca un caz exemplu. Joseph Gordon-Levitt primește după mulți ani un rol pe măsura talentului său și crează personajul unui procuror cu o sarcină dificilă, în conflict cu propria sa conștința. Mark Rylance joacă rolul avocatului principal al apărării și demonstrează din nou că este unul dintre cei mai buni actori ai momentului, creând încă un rol unic, care nu seamănă cu nimic din ceea ce a făcut înainte. În fine, Sacha Baron Cohen domină galeria acuzaților în rolul lui Abbie Hoffman, protestatarul care sfidează regulile unei societăți și ale unui sistem pe care le consideră nedrepte.
Toate aceste eforturi sunt lăudabile, rezultatul este o docu-dramă și un film de proces de bună calitate, dar parcă a lipsit ceva. Filmul nu a reușit să mă implice emoțional. Poate că de vina sunt simpatiile prea explicite ale realizatorilor în legătură cu acest caz, poate că este vorba despre limitele genului dramelor de tribunal. Filmele memorabile de acest gen implică jurații și ne introduc în dilemele și dezbaterile din camerele celor 12. În acest film jurații apar foarte puțin și nici măcar momentul verdictului nu este prezentat pe ecran. Suntem timp de două ore cinematografice martorii unui proces în care tot ceea ce vedem pe ecran conduce la o concluzie, dar juriul decide invers. De ce? Răspunsul la această întrebare nu-l vom găsi în ‘The Trial of the Chicago 7’ și poate că și asta este ceea ce lipsește filmului.
Disponibil pe Netflix.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://www.stanforddaily.com/2020/10/28/the-trial-of-the-chicago-7-is-as-timely-as-ever/)
