Naomi (2010) – Hitpartzut X
Regie: Eitan Zur
Scenariu: Edna Mazya (având la bază romanul ei, “Hitparzut X”)
Producători: Eilon Ratzkovsky, Elie Meirovitz, Yossi Uzrad, Guy Jacoel, Yochanan Kredo
Distributia: Yossi Pollak (Ilan), Melanie Peres (Naomi), Orna Porat (Ketty), Suheil Haddad (Anton),
Rami Heuberger (Oded Safra)
Filmul poate fi vizionat sambata 24 iunie ora 21.00 la Cinema Scala in cadrul Festivalului de Film Evreiesc (intrarea libera).
Undeva pe internet am gasit o interesanta si aparent imposibila paralela intre acest film si Potiche, intru ideea „nevestei trofeu”! Insa daca il urmarim pe aproape sexagenarul Ilan Ben-Nathan, profesor la Universitatea din Haifa, apreciat si stimat in mediul academic si in societate, putem sa observam mandria acestuia de a detine o frumoasa si cu muuult mai tanara sotie, motiv de tachinari si de gelozie din partea prietenilor sai.
Dar si motiv de gelozie si de framantari din partea lui Ilan, care incepe sa se confrunte cu din ce in ce mai lungi si mai dese absente din peisaj si reveniri tarzii in caminul conjugal ale lui Naomi.
Si unde poate sa-si impartaseasca barbatul indoielile, decat in fata mamei sale, prototipul unei „yiddische mama”, pentru care fiul ei ramane pururea copilul caruia trebuie sa-i indrume pasii in viata si sa-i controleze traiectoria clipa de clipa, spre a-l ajuta sa-si invinga slabiciunile. Iar slabiciunea maturului barbat de a-si alege o nevasta cu treizeci de ani mai tanara, este asumata de aceasta extraordinara mama. Atunci cand Ilan – ca un veritabil politist – descopera aventura lui Naomi, mama isi sfatuieste fiul: „Sa o faci sa recunoasca? Vezi-ti de treaba, scrie-ti cartea….” Un sfat greu de urmat pentru Ilan si greu de urmat de altfel pentru orice barbat gelos care vrea sa stie intotdeauna amanunte sau sa incerce sa-si indeparteze rivalul. Nefasta hotarare, pentru ca in confruntarea directa cu Oded Safra, tanarul indragostit si hotarat sa-si construiasca un viitor alaturi de Naomi, Ilan ajunge ca intr-o „Hitparzut” – adica intr-o izbucnire necontrolata, sa il ucida pe rivalul sau. O fapta cruda, neprevazuta si absolut necaracteristica omului si mediului social si profesional din care emana Ilan.
Si din nou – personajul filmului ajunge neputincios si cu capul plecat in fata mamei, in timp ce trupul fara viata al lui Oded se afla in portbagajul masinii sale.
Si din nou, mama – Ketty – gaseste o rezolvare pentru a-si scoate fiul din necaz. O rezolvare amarnica, tragica, dar si mustind de un profund umor negru, pentru in plina noapte, cei doi, mama-fiu, ingroapa cadavrul tanarului in mormantul proaspat al unei batrane cunostinte, astfel incat „Hansey a gasit in sfarsit un barbat cu care sa se culce”!
In contra naturii nu te poti pune insa…Acasa Naomi sufera, nu are nicio veste de la Oded, il cauta, pe de alta parte insa, pe asasinul fara voie il bate gandul sa-si marturiseasca fapta prietenului sau cel mai bun, politistul Anton. Din nou – sfatul intelept al mamei primeaza, pentru ca spune ea, „daca mergi la inchisoare, flori ca ea (Naomi), nu raman fara apa!”
Viata personajelor continua, fiecare insa este macinat de propriile traume. Pe de alta parte si politia investigheaza disparitia lui Oded si cineva de acolo de sus (sau de jos – poate), isi baga coada, astfel incat – cu ocazia unei noi inmormantari in cimitir in apropierea mormantului lui Hansey (unde este cazat si Oded), cineva observa (ce simt de observatie au unii batrani) o mai slaba crestere a ierburilor pe parcela in cauza. Observatie care duce in cele din urma la deschiderea mormantului.
Facem doi pasi mici inapoi in timp pentru a relata faptul ca aventura lui Naomi se dovedeste a fi urmata de o sarcina. Presupunerea noastra, pentru ca atat Ilan, cat si mama sa sunt extrem de mandri si de bucurosi de perspectiva de a fi tata si in speta – bunica! Si Naomi tace si se complace in multumirea generala, ca intr-o plapuma calduta sub care isi va naste si proteja pruncul!
Acest eveniment in familie, coroborat cu descoperirea cadavrului lui Oded in mormantul batranei Hansey, determina ultimul act al sacrificiului matern, demn de rezolvarile tragediilor antice si care permite probabil, reconstructia vietii celorlalte personaje. Desi este greu de presupus cum vor trai cei doi soti, fiecare fiind depozitar al cate unui secret greu de uitat, greu de suportat…poate doar sacrificiul autoimpus de catre octogenara Ketty sa fie coagulantul acestei familii si leacul vindecarii ei.
Filmul acesta mi s-a parut a fi o coborare in adancurile misterelor sufletului omenesc Cat de slab poate fi omul, cat de puternic poate fi, cat poate iubi, cat poate insela, pana unde poate merge dragostea unei mame.
Stilul adaoptat de regizor este unul sobru (fara a ocoli insa – cum spuneam, momentele de umor negru plin de stupoare) si intens dramatic in dezvaluirea caracterelor personajelor prinse in suspansul unor introspectii subtile si dureroase. Si va citez cateva cuvinte ale regizorului Eitan Zur:
“Nu a fost o decizie simplă pentru mine să aleg o poveste de suspans psihologic pentru primul meu film. Totuşi, când am dat de scenariul pentru “An X-Ray Burst”, am fost imediat cucerit atât de intensitatea emoţională a poveştii, cât şi de sarcasmul ce apare pe parcurs. De asemenea m-a fascinat devenirea lui Ilan, personajul model pe care destinul îl aruncă într-o situaţie limită, a cărui viaţă organizată şi liniştită e zguduită din temelii.
Am ales o distribuţie şi un stil cinematografic ce îmi permit să mă concentrez pe personaje. Foarte importante pentru mine sunt chipurile actorilor, mai ales atunci când tac. În asemenea momente am renunţat la orice mişcare de aparat şi la muzica deja scrisă, pentru a lăsa spectatorul să sesizeze cutremurul din interiorul personajelor.”
O distributie subtil aleasa, pornind de la marea actrita Orna Porat – Ketty – cu un registru artistic bogat si o prezenta emblematica pentru personajul pe care l-am numit „a yiddische mama”, continuand cu frumusetea framantata (framantare jucata calm si relaxat) a lui Melanie Peres – Naomi (care mi-a amintit de Gwyneth Paltrow) si ajungand la Yossi Pollak (18 productii israeliene la activ), care a dat o substanta profund umana destinului lui Ilan.
Imaginea lui Shai Goldman este extrem de plastica, mai ales in momentele in care marea si cerul Haifei participa la tensiunea dramatica a actiunii.
Productia a participat la numeroase FESTIVALURI de Film:
Venice Film Festival 2010 ( Critic Weeks )
Haifa Int. Film Festival 2010
Denver Jewish Film Festival ( February 2011 )
East Bay Jewish Film Festival ( March 2011 )
Baltimore Jewish Film Festival ( March 2011 )
Austin Jewish Film Festival ( April 2011 )
Westchester Jewish Film Festival ( April 2011 )
Despre Edna Mazya si romanul sau puteti citi la: http://www.mostlyfiction.com/humor/mazya.htm, impreuna cu un capitol al cartii.
