La Cocina (2024) – Povești din bucătărie
Regia: Alonso Ruizpalacios
Distribuția: Raúl Briones, Rooney Mara, Anna Díaz
‘La Cocina’ (2024 – distribuit în România cu titlul ‘Povești din bucătărie’), filmul îndrăzneț și neobișnuit al regizorului mexican Alfonso Ruizpalacios, mi-a amintit imediat de ‘Modern Times’ al lui Charlie Chaplin. Ambele filme au câte o scenă memorabilă care reprezintă vizual și simbolic tot ceea ce este rău în dezumanizarea muncii. În ansamblu, ambele filme prezintă critici tăioase și necruțătoare ale unor aspecte detestabile ale sistemului capitalist, desigur, în secole diferite și în stadii diferite. ‘La Cocina’ combină această temă cu cea a imigrației ilegale din America de astăzi. Filmele despre imigrația în America au o tradiție, se poate spune că reprezintă un gen separat. Ceea ce este special în filmul lui Ruizpalacios este faptul că punctul de vedere este cel al imigranților. Regizorul, majoritatea producătorilor, echipa tehnică, actorii și eroii filmului sunt în majoritate ne-americani. Regizorul este și autor al scenariului, adaptat la realitățile Americii și la ziua de astăzi dintr-o piesă de teatru (care a devenit și scenariu de film) a dramaturgului englez Arnold Wesker.
Acțiunea filmului se petrece într-un restaurant numit ‘The Grill’ din centrul Manhattan-ului, undeva pe lângă Time Square. Nu vom intra însă niciodată prin ușa din față. Din prima scenă însă suntem îndrumați spre intrarea din spate, iar restaurantul însuși, cu clienții săi localnici sau turiști, îl vom vedea doar de două ori. Restul acțiunii se petrece în bucătăria unde sunt pregătite într-un ritm infernal zeci de feluri de mâncare pentru sutele de clienți sau în străzile laterale sau curțile interioare unde sunt depozitați uriașii saci cu gunoiul generat permanent de mașina de fabricat crăpelniță. Estela, o imigrantă, probabil ilegală, care nu știe o boabă de engleză este angajată să lucreze în bucătărie alături de Pedro, imigrant ilegal și el, care are deja câțiva ani vechime în acest loc. Pedro are o relație cu chelnerița Julia, care este însărcinată. Femeia dorește să întrerupă sarcina, bărbatul – care poate o iubește sau poate doar dorește să-și reglementeze cumva situația legală – ar vrea să păstreze copilul. Când dispar 832 de dolari dintr-una din casele de plată, întregul personal, compus în mare parte din imigranți, este bănuit. Temperatura crește în infernul care este deja bucătăria restaurantului.
‘La Cocina’ nu este un film ușor de văzut. Este și destul de lung și are momente în care acțiunea trenează și dialogurile suferă de un exces de retorică și de repetiții care nu adaugă nimic. Din fericire sunt multe alte scene excelente, decizii regizorale inspirate și mai tot timpul se întâmplă ceva interesant pe ecran din punct de vedere cinematografic. Temându-se poate de teatralitate, regizorul Alfonso Ruizpalacios pare a ne reaminti în permanență că ne aflăm în fața unei producții a artei filmului. Cinematografia folosește alb-negru, cu rare pete de culoare în momente cheie și spre final – procedeu dacă nu inventat, atunci făcut celebru de Steven Spielberg în ‘Lista lui Schindler’). Scena centrală a filmului ,care durează vreo 15-20 de minute, este filmată dintr-un singur ‘shot’ și reușește să transmită dinamica infernală a activității din bucătăria restaurantului. Combinația dintre neo-realismul atitudinii și diversitatea mijloacelor cinematografice funcționează foarte bine.
Spre deosebire de multe alte filme ale căror povești se petrec în bucătărie, în ‘La Cocina’ pregătirea mâncării nu este (cu o singura excepție) apetisantă și nici nu i-a interesat foarte tare pe scenarist și regizor. Nu suntem într-un templu al gastronomiei ci într-o fabrică de junk food cu ceva pretenții. Atmosfera de confuzie care este transmisă spectatorilor este ceea ce simt eroii filmului, imigranții confruntați cu realitățile americane, cu condițiile de muncă infernale, cu barierele de limbă și mentalități. Peisajul uman divers, multilingvistic și multicultural este excelent susținut de o echipă de actori și figuranți, unii amatori, alții profesioniști care intră foarte bine în roluri. Raúl Briones joaca excepțional rolul lui Pedro, deși personajul său nu se lasă descifrat până la capăt. Rooney Mara joaca un rol foarte diferit decat cele din alte filme în care am văzut-o și demonstrează din nou calități actoricești remarcabile. Pe Anna Díaz, interpreta Estelei, o văd, cred, pentru prima dată și sper să o mai văd de multe ori în viitor. Expresiv și agresiv, ‘La Cocina’ este unul dintre filmele bune ale sezonului, un film care ne introduce aproape cu forța în culisele lumii fals-strălucitoare de care ne bucurăm unii dintre noi și printre oamenii care o fac posibilă, cu dramele și suferințele lor.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
