Michael Collins (1996)Regia: Neil Jordan
Actori: Liam Neeson, Julia Roberts, Ian Hart, Aidan Quinn, Stephen Rea, Alan Rickman
Puteam chiar sa sar in scene, sa iau parte, sa lupt sub tricolorul republican irlandez pentru ca la final, fara sa fii atins de vreun glont englez, sa ma intorc linistit in scaunul friguroasei sali.
Pasiunea pentru acest film a fost si este atat de mare incat am ales tema disecarii lui chiar si in cadrul unui curs de cultura cinematografica europeana pe care l-am urmat la Institutul European al Universitatii din Geneva tinut de un profesor de origine spaniola, Jenaro Talens (care ne-a povestit intr-o zi de noiembrie- nu mai tineam minte data exacta dar am cautat pe google si am gasit, era vorba de ziua de 20 noiembrie- ca pentru el este mare sarbatoare pentru ca in acea zi a murit Franco in 1975, el era tanar si se tot intreba “Doamne, nu mai scapam de asta!”). Din cercetarile mele pe internet au iesit totusi vreo 10 pagini cu care am fost gratulat de Monsieu Talns cu o nota foarte buna, 5,25 (din 6)
Subiectul filmului este simplu: razboiul sustinut de republicanii irlandezi organizati de Michael Collins in Armata Republicana Irlandeza (IRA) impotriva fortelor britanice. Michael Collins este una dintre figurile centrale ale istoriei Irlandei contemporane chiar daca nu a avut prea mult timp la dispozitie, doar treizeci si doi de ani (spre deosebire de longevivul Eamon de Valera, prietenul si, mai apoi, rivalul sau de moarte). Personajul central, Michael Collins este interpretat de cel mai important actor irlandez, Liam Neeson.
Filmul istoric beneficiaza de o scurta introducere in care spectatorului neutru i se prezinta pe scurt drama Irlandei, cei sapte sute de ani de dominatie engleza, rebeliunile constante, toate esuate ale patriotilor irlandezi etc. Inceputul este abrupt si ne transporta dupa consumarea dramei si evenimentelor care constituie esenta filmului. Logodnica lui Collins (Julia Roberts) sta ghemuita, iar un camarad al acestuia ii rezuma viata: He did what none expected and he got the Brittish out of here. Apoi actiunea este aruncata in 1916 cand, in zilele Pastelui catolic, rebelii republicani au incercat sa preia puterea in Dublin ocupand diverse cladiri strategice si, beneficiind de uluiala britanicilor, au reusit sa se mentina cateva zile in ciuda faptului ca erau prost echipati, depasiti numeric si descurajati chiar de reactia populatiei din Dublin care nu a fost prea incantata sa-si vada orasul bombardat. Regizorul pune accentul doar pe asaltul Postei Centrale din Dublin, acolo unde isi avea sediul guvernul provizoriu al Republicii Irlanda. Rebeliunea este infranta, liderii ei executati (Thomas Clarke, chiar daca era ranit la picior- a fost tarat cu targa si impuscat), iar voluntarii internati in Tara Galilor, la loc sigur. In mod paradoxal si neinspirat Guvernul britanic elibereaza treptat pe parcursul anului 1918 voluntarii simpli, printre care si pe Michael Collins care, odata intors in Iranda, isi reia vechea ocupatie: organizarea rebeliunii si agitatia revolutionara (in timpul unui miting, Collins se adreseaza taranilor stransi dintr-un amarat de targ irlandez spunandu-le ca englezii ii pot trimite drept carne de tun pe Frontul din Franta, ii pot exploata, dar ei au o arma mai puternica decat tot arsenalul Imperiului Britanic: refuzul. Refuzul de a se supune oricarei alte ordini decat cea a poporului irlandez etc. Evidemt, demonstratia se incheie cu o busculada si bataie generala)). Dar a unei de tip nou: razboiul de guerila urbana.
Atentatele, obtinerea de informatii de la spioni, atacarea cazarmilor pentru a captura armament, impuscarea irlandezilor care lucrau pentru Coroana britanica, torturarea voluntarilor republicani, spirala violentei, toate sunt infatisate intr-un ritm crescendo, un ritm diabolic pe care istoria il ia in anumite momente. Armistitiul pe care pana la urma britanicii il semneaza, saturati fiind de acel razboi psihologic, duce la semnarea unui Tratat intre cele doua parti, tratat care insa nu aduce pacea in insula, caci miscarea republicana irlandeza se divide in doua, cea care sustinea Tratatul si cea care i se impotrivea. Fostii camarazi ajung sa se ucida intre ei cu sange rece in numele unui ideal pentru care mii si mii de irlandezi si-au sacrificat viata, cel al republicii (lesne de observat dihotomia dintre irlandezi/galici/catolici/rurali/republicani si englezi/ protestanti/monarhisti/aristocrati). Michael Collins a sustinut Tratatul la a carui semnare a contribuit nemijlocit si s-a implicat cu toata forta in castigarea razboiului civil, fapt care-i reuseste. Pretul insa a fost mare-chiar viata lui, caci in ziua de 22 august 1922 a fost rapus de gloantele rebeliilor.
Liam Nesson intra foarte bine in pielea lui Michael Collins, ii da o vigoare extraordinara, asemanatoare cu cea a personajului istoric, plin de viata, inventiv, jovial, cu simtul umorului, om de actiune, excelent organizator. Ma intreb daca a mai facut un rol la fel de bine. Filmul se sfarseste cu imagini de epoca filmate la inmormantarea lui Michael Collins. In mod paradoxal metoda adoptata de el pentru a-i scoate pe britanici afara din Irlanda a dat roade, metoda pasilor marunti pe care au adoptat-o chiar si adversarii sai din razboiul civil. Un film artistic cu subiect istoric care nu se indeparteaza de la adevarul istoric, nu rescrie istoria ci incearca sa ofere doar una din versiunile ei. Un film care merita vazut.
1 comment