The Farewell (2019)
Regia: Lulu Wang
Distribuția: Shuzhen Zhao, Awkwafina, X Mayo
Nu sunt un mare amator de melodrame, dar există teme pentru care genul melodramei este foarte potrivit. În ‘The Farewell’, scris și regizat de Lulu Wang, găsim câteva dintre ele. Este al doilea film de lungmetraj al regizoarei, un film despre emigrație și despre familie, despre diferențele culturale dintre țara de origine și țara adoptivă și despre confruntarea celei de-a două generații de emigranți cu acest conflict. Distanța pe care o crează emigrarea nu există numai geografic între membrii familiilor răspândite în toată lumea, ea există în multe cazuri în sufletele celor care au părăsit o țară pentru a-și croi o nouă viață în alta.
‘The Farewell’ reușește, în opinia mea, să fie în același timp un film foarte chinez în abordarea sa legată de tradiții și aspecte sociale și un film foarte universal în descrierea relațiilor nu lipsite de drame și a crizelor personale din familiile dispersate în lume de emigrații. Câteva dintre scenele cele mai memorabile din film se petrec în jurul unor mese copioase, împărtășite în stil chinezesc, în care familia răspândită în lume se adună pentru prima dată împreună după mulți ani de distanțe. Scenele acestea au rezonat pentru mine și cred că și pentru mulți alți spectatori care au trăit emigrarea și despărțirea de o parte din familiile lor. Dramele, disputele, bucuria amestecată cu nostalgie, dar și cu tensiuni vechi reinviate sau cu frecușuri noi create de distanțe și de realitățile diferite în care trăiesc membrii familiei – toate acestea sunt comune multor familii împrăștiate în lume, fie ele chineze, irlandeze, evreiești, italiene, est-europene, latino-americane, africane, sau de orice altă origine.
Cealaltă problematică a filmului, cea a confruntării cu boală terminală a unei rude apropiate, va fi și ea familiară multor spectatori care s-au confruntat cu asemenea situații în viață. Dilema cu care se confruntă eroii filmului, dacă să comunice sau nu mamei și bunicii rămase în China vestea bolii fatale care probabil că ii va curma viață peste cel mult trei luni, este prezentată de Lulu Wang ca o dispută culturală între abordarea occidentală și cea chineză tradițională a situației. S-au confruntat însă cu ea multe alte familii în toate colțurile lumii.
‘The Farewell’ demostrează meritele și limitele genului. Așa cum este structurat, filmul a putut fi difuzat fără probleme și în China, ceea ce este bine, dar totuși diferențele dintre China și restul lumii nu sunt doar culturale, și filmul evită complet orice fel de referință politică directă. Drama de familie este însă redată cu sensibilitate și finețe, diferențele culturale abordate cu discreție, umor și respect față de tradiție. Awkwafina face parte din categoria cântărețelor care își lansează cariere de actrițe, au mai făcut-o și altele, între care Bjork și Lady Gaga, de fiecare dată însă au dispărut după demonstrații rămase singulare de talent și succese remarcabile, sper să nu se întâmple și cu ea. Rolul tinerei americane, plecată copil din China, păstrând în suflet amintirile și nostalgia față de țara de origine, trăindu-și viața americană fără a se rupe de rădăcini, ii convine perfect lui Awkwafina și premiul Globul de Aur din acest an strălucește în ochii mei la fel de tare ca și Oscarul. În rolul bunicii apare actrița chineză Shuzhen Zhao, și ea excelentă. Întreagă distribuție este de fapt la foarte bun nivel, și spre sfârșitul filmului avem senzația ca spectatori că am fost adoptați în această familie. Nu cunosc destul de bine realitățile chineze pentru a comenta în legătură cu autenticitatea detaliilor, situațiilor, decorurilor, dar ele mi s-au părut interesante și bine desenate. ‘The Farewell’ nu evita complet stereotipurile și locurile comune, dar le folosește cu finețe și le plasează la locurile potrivite. Recomandat.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, Cinematerial.com)
