Maleficent (2014)
Regia: Robert Stromberg
Distribuția: Angelina Jolie, Elle Fanning, Sharlto Copley
Nimic nu este ce pare a fi si nimic din ceea ce ai stiut pana acum nu e adevarat. Cam acestea sunt principiile care au stat la baza intocmirii scenariului ultimei creatii Disney, prezentata publicului spectator in acest sfarsit de mai.
„Maleficient” nu este o un basm de sine statator, Maleficient este personajul negativ, inspaimantator, care se transforma oricand intr-un dragon aruncand flacari, declansator al conflictului principal in „Frumoasa din padurea adormita” – „Sleeping Beauty”, creatia animata a acelorasi studiouri din 1959. Pornind de la vechea poveste, scenarista Linda Woolverton propune o noua abordare a aceluiasi subiect, de data aceasta prin prisma vrajitoarei celei rele. Care vrajitoare, in ciuda numelui sau predestinat, a aripilor maiestuoase si amenintatoare in acelasi timp, n-a fost intotdeauna rea, ba dimpotriva.
„Maleficent” filmul este povestea transformarii zanei Maleficent. Ma opresc aici, fara a preciza etapele metamorfozei si finalitatea lor pentru ca, asa cum am spus la inceput – nimic nu este ce pare a fi si nimic din ceea ce ai stiut pana acum nu e adevarat.
Nu pot sa nu remarc exceptionala alegere a Angelinei Jolie pentru a-i da viata personajului principal. Ori de cate ori apare pe ecran magnetizeaza privirile spectatorilor, emana energie si putere prin toti porii, iar privirea electrizanta nu-ti permite sa te pierzi in detalii. Machiajul, costumele si efectele speciale contribuie la asemnarea pana la identitate cu personajul animat inspirator. Vraja si charisma zanei Maleficent pune in umbra celelalte personaje, unele prea putin conturate, altele neputincioase in fata stralucirii maleficei.
Lumea in care se desfasoara povestea este impartita in doua taramuri de poveste. Unul este cel al oamenilor guvernati de un rege lacom si avid de bogatii si putere. Celalalt este moors – taramul magic al zanelor si celorlalte creaturi mistice ce ascunde bogatii ravnite de oameni. Cele doua taramuri se invecineaza, insa legi nescrise interzic incalcarea granitelor. Aceste randuieli nu o impiedica pe tanara zana Maleficent (Isobelle Molloy) sa se indragosteasca de muritorul Stefan (Michal Higgins), pe care il surprinde cand incerca sa fure o piatra pretioasa din taramul magic. Timpul trece, sentimentele se schimba, iar ambitia lui Stefan de a ajunge rege depaseste dragostea pentru zana lui. Tradand-o, isi indeplineste visul retezandu-i aripile, sperantele si increderea in dragostea adevarata.
Noul rege, interpretat de Sharlto Copley, se casatoreste si are o fiica – Aurora – la botezul careia, reintrand in povestea originala, Maleficent nu este invitata. Isi face totusi aparitia, lansand blestemul – in ziua in care va implini 16 ani, mica printesa se va intepa intr-un fus si va cadea intr-un somn adanc, asemeni mortii, din care nu poate fi trezita decat de sarutul dragostei adevarate.
Si cam acestea au fost legaturile cu basmul original, de aici povestea se rescrie, pastrand insa indemnurile moralizatoare si lectiile de viata specifice celor de la Disney. Astfel, Aurora este trimisa departe de palat spre a fi ingrijita si supravegheata atent de cele trei zane bune (Lesley Manville, Imelda Staunton si Juno Temple), care insa se dovedesc a fi oricum, numai competente nu. Mereu in preajma micii printese va fi insa Maleficent, mai intai din curiozitate, apoi datorita sentimentelor trezite in inima maleficei de Aurora.
Atasamentul si relatia dintre cele doua eroine – cea buna si cea rea – nu schimba cu nimic insa cursul evenimentelor si indeplinirea blestemului. Daca dragostea adevarata va fi gasita, daca noul basm va avea un sfarsit fericit, asta veti descoperi urmarind povestea pana la final.
Daca veti reusi sa iesiti de sub vraja Maleficentei, va vet amuza poate de glumele si gafele facute de cele trei zane, il veti remarca poate pe companionul maleficei – corbul/om – Diaval (Sam Riley) si nastrusnicele lui transformari si trebuie sa fiti foarte atenti sa nu-l ratati pe Fat-Frumos – Printul Incantator responsabil cu sarutul. Aparitiile lui sunt atat de sterse, de lipsite de noima si total nepotrivite, incat o sa va dau un indiciu ca sa-l recunoasteti – este personajul care leviteaza si pe care Maleficent il introduce in castel conducandu-l ca pe un balon, de ata.
Aurora (Elle Fanning) este incantatoare, dulce, zambitoare si… total subjugata de farmecul nasei sale malefice, spre deosebire de tatal sau care, desi nu se bucura de o interpretare maiastra – Sharlto Copley este sters si ca infatisare si ca joc – se adanceste in uratenie datorita timpului si obsesiei sale.
„Maleficent” nu este insa o poveste cu multe personaje, ci povestea unui personaj. Actiunea, intrigile, ceilalti eroi ai povestii sunt doar trecatoare aparitii menite sa-i confere substanta si s-o puna in valoare pe zana cea rea. Sa apreciem farmecul, culorile si spectaculozitatea lumii moors, sa inchidem ochii la incoerentele actiunii, la ridiculozitatea anumitor personaje, sa ne lasam vrajiti de Angelina Jolie si a sa Maleficent, pasind fara retineri in magia lumii Disney… In fond si la urma urmei „Maleficent” este doar o poveste si in povesti orice e posibil…
Nota: 6/10
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=ioEA5fWjvOE&feature=kp’]
2 comments
Initial ma atragea si pe mine filmul, cel putin din trailer, dar pana acum toate reviewurile sunt cel mult caldute si deja nu mi se mai pare un must see. Poate ceva mai incolo, who knows.
Filmul este slabut si prezinta o multime de hibe mai ales in materie de logica. dar merita vizionat pentru Angelina Jolie si pentru super rolul pe are il realizeaza.