Filme Filme europene

Magnetismul formidabil al Annei Magnani: Bellissima (1951)

Bellissima (1951)
Regia: Luchino Visconti
Distribuția: Anna Magnani, Walter Chiari, Tina Apicella

‘Nu se mai fac astăzi filme ca altă dată’ este o zicere care mă face să zâmbesc. Desigur, ea este adevărată. La bine și la rău. Mijloacele tehnice, gustul publicului, stilul actorilor, și multe altele s-au schimbat în cei deja peste 120 de ani de istorie a cinematografiei. Este adevărată de altfel și reciproca: ‘Atunci nu se făceau filme ca astăzi’. Tot la bine și la rău. Vizionarea unui film ca ‘Bellissima’ mă face însă să mă gândesc că sunt și multe lucruri care au rămas la locul lor. Mulți spectatori, atunci când vizionează un film, caută emoția și sinceritatea, doresc să vădă o poveste bine spusă, cu personaje pe care să le înțeleagă și cu care să se identifice. Pentru acești spectatori, filmele bune au avut, au, și vor avea aceste calități. Este cazul lui ‘Bellissima’ al lui Luchino Visconti, un film realizat în 1951, care reușește să intereseze și să emoționeze astăzi ca și atunci prin calitățile sale cinematografice și emoționale și prin jocul magistral al actriței în jurul căreia este construit filmul: Anna Magnani.

Hollywood-ul discută periodic și recurent despre necesitatea rolurilor feminine puternice. Văzând acest film și amintindu-mi de alte filme italiene din anii ’50 sau ’60 (‘Nopțile Cabiriei’, ‘Ciociara’) îmi vine să cred că și discuția asta a fost purtată de multe ori în istorie. Adevărat este că cinematografia italiană a beneficiat de aportul unor actrițe excepționale cum au fost Giulietta Masina, Sophia Loren sau Anna Magnani. În ‘Bellissima’ se întâlnesc două teme și stiluri foarte populare: filmul despre industria de filme, o constantă a istoriei cinematografiei, și neorealismul perioadei dintre 1945 și 1960 a cinematografiei italiene.

Maddalena Cecconi, eroina principală a filmului, trăiește într-un cartier sărac al Romei împreună cu soțul ei și cu fetița de șase ani. Ambii soți muncesc de dimineață până seară, dar cu greu reușesc să acopere cheltuielile existenței. Cinematograful face parte din viața lor, proiecțiile în aer liber în curtea interioară a imobilului cu multe etaje și apartamente în care locuiesc cu chirie este divertisment și surogat existențial, transportând spectatorii în lumea imaginară a eroilor de pe ecran. Când este anunțat un concurs la studiourile Cinecittà pentru un rol de copil care va fi atribuit celei mai frumoase fetițe din Roma, Maddalena vede imediat oportunitatea de a schimba viața fetiței sale, de a sparge barierele economice și sociale, de a se muta în lumea viselor. Va fi gata să facă totul sau aproape totul pentru ca fetița să primească rolul, dar aici se va confrunta cu un alt strat al realităților sociale. Lumea cinematografiei este departe de idealul pe care spectatorii îl văd pe ecran. Este o lume din multe puncte de vedere mai nemiloasă și mai inegală decât cea a cartierelor proletare. Convingerile politice ale lui Visconti, unul dintre neorealistii cu concepții dintre cele mai radicale, sunt exprimate în film fără ezitări sau ambiguități.

Filmul are multe calități care îl fac să treacă cu brio examenul timpului. Scenariul este foarte bine scris, personajele sunt bine caracterizate formând un adevărat mozaic social, acțiunea nu trenează în niciun moment, și este prezent și umorul, probabil în doză mai mare decât în orice alt film al lui Visconti. Mai presus însă de orice este fascinanta interpretare actoricească a Annei Magnani. Este pasionată și obsesivă in dragostea pentru copilul ei, senzuală și demnă, arde pe ecran. Pentru a-i pune în valoare jocul, Luchino Visconti folosește o tehnică cinematografică originală și mă întreb dacă vreun cineast astăzi ar avea curajul să o adopte într-un film contemporan: fixează aparatul de filmat pe figura eroinei, chiar și în scenele în mișcare sau în dialoguri. Uneori pare că a uitat la montaj să schimbe planurile, dar desigur, totul este intenționat. Frumos, expresiv, modern! ‘Bellissima’ este un film care reușește să emoționeze, dar și o critică socială acută îndreptată în special împotriva exploatării copiilor în lumea filmului. Și dacă veni vorba despre asta, fetița care a jucat în film dând replica Annei Magnani și-a început și și-a terminat aici cariera cinematografică, nejucând niciodată în vreun alt film!

Nota: 9/10

Articole similare

Bobby (2006)

Codrut

Înapoi în anii ’40: Farewell, My Lovely (1975)

Dan Romascanu

Prin blogosfera literara (5 – 11 septembrie 2011)

Dan Romascanu

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult