Like Crazy (2011)
Regia: Drake Doremus
Distributia: Felicity Jones, Anton Yelchin, Jennifer Lawrence, Charlie Bewley
Sa va uitati la primele 15 minute din acest film si s-ar putea sa va ia lesinul. De ce? Totul este dulce, chiar daca nu este un film despre ciocolata: o tanara studenta expune un curs despre Internet si ii face, in acelasi timp, ochi dulci unui coleg de-al sau; ii pune apoi o scrisoare pe masina, plina de cuvinte frumoase si poezii, iar el pica in capcana; se intalnesc la un ceai (!), vorbesc, nu isi gasesc cuvintele, este clar ca ea doreste mai mult, iar el este confuz cu privire la ceea ce simte; ajung acasa la ea si, in loc de primul sarut, el-viitorul designer de mobila face aprecieri asupra scaunul de pe care ea scrie si ii cere sa ii citeasca ceva personal; totul devine o relatie, cu zambete, imbratisari, sarutari si promisiuni de iubire vesnic. Dulceag, nu?
Apoi actiunea se dezvolta sau, cel putin, se intampla ceva: ea este din Anglia si trebuie, la terminarea facultatii sa se intoarca rapid acasa pentru ca ii expira viza de student. Nu o face, pentru ca iubirea si pasiunea sunt prea mari si amana plecarea spre casa pentru cateva clipe in plus (sau zile) alaturi de iubitul sau. Drept urmare, se trezeste la revenire ca nu i se permite intrarea in tara si relatia lor e pe curba descendenta. Daca acum ar trebui sa inceapa filmul, ar fi fost bine. In schimb, ne aflam in fata unei comedii de erori sentimentale, din care este posibil sa nu mai intelegem nimic. Cum se poate ca sa te impaci si sa te desparti cu o asemenea frecventa, cum este posibil sa intri in relatii fara sa stii nimic despre celalalt, cum este posibil ca sa iti inseli sentimentele pentru a intra intr-un cuplu de unde stii ca vei pleca la primul semn al celui plecat?
Cei doi sunt dulci, asa cum spuneam, iar relatia dintre ei, peste luni si ani, este ceea ce isi poate dori oricine: sentimentele nu dispar (desi ar trebui), cand sunt departe fiecare se gandeste la celalalt, iar cand sunt impreuna sunt pe rand simpatici, gingasi, gelosi sau conflictuali, se casatoresc si totusi sunt despartiti de un ocean si de alte relatii, pentru ca iubirea sa supravietuiasca tuturor obstacolelor. Ceea ce nu se intampla adevaratelor povesti de dragoste, nu-i asa?
Este un film ingandurat, plin de sentimente mai mult gandite decat rostite, aflandu-ne asadar in fata unei povesti tacute, in care rareori putem ghici privirea si adevaratele ganduri ale personajelor. Camera se misca in voie, pentru a ne prezenta expresia fetei acestora, iar spectatorul trebuie sa fie atent la spatiul temporal, la locul unde se desfasoara actiunea, cat si putinele cuvinte care se rostesc. Poate si de aceea interpretii par stersi (si nici nu am retinut numele acestora), pentru ca nu ei sunt importanti, ci gandurile acestora, sentimentele descrise, povestea unei iubiri fara granite. Un film interesant, o poveste frumoasa, din pacate aproape ireala.
Alte impresii: FilmSinopsis, Filme pe scurt.
1 comment
dupa cronica lui marian, l-am vizionat cat mai repede posibil…acum nu stiu ce cuvinte sa-i atribui…nu prea mi-a ajuns la suflet…a avut momentele sale de stralucire, dar per total prea trist pentru mine 🙂