Le voyage dans la lune (1902) – A Trip to the Moon – Calatoria pe luna
Regia: Georges Méliès
Distributia: Victor André, Bleuette Bernon, Brunnet, Jeanne d’Alcy, Georges Méliès
Primul film din seria „1001 filme de vazut dintr-o viata” este o mica bijuterie, chiar si acum dupa 110 de ani de la aparitie. Dorinta mea de a vedea cele 1001 filme este inca un tel greu de realizat, sunt recenzate pana acum aproximativ 100 de filme pe acest site, dar il pastram pe „Le voyage dans la lune” pentru final, daca nu aparea uimitorul „Hugo” al lui Martin Scorsese pentru a-mi reaminti de George Méliès si de multele sale filme, dintre care cel despre care va voi vorbi in cele ce urmeaza este cel care a ramas mereu in amintirea publicului, indeosebi datorita acelei imagini ale lunii, strapunsa de un proiectil trimis de pe Pamant.
Este un film de doar 14 minute, pe care l-am vazut in varianta color. Pentru cei carora li se pare ciudat ca exista un film color in acei ani, trebuie facute unele precizari. George Méliès a avut mai multe realizari atipice timpului sau, multe dintre ele fiind reliefate cu mare precizie si documentare si in „Hugo”: in primul rand, a facut un progres important in cinematografie, construindu-si, dupa refuzul fratilor Lumiere de a-i vinde o camera de filmat, propria lui camera si un studio cinematografic, in care a filmat dupa propria dorinta si conform propriilor convingeri. Filmele sale nu mai erau doar doua minute de reliefare a realitatii, ci evolueaza spre un numar mai mare de minute (14 in cazul lui „Le voyage dans la lune”) si folosirea de trucaje.
Prin urmare, iata o noua inovatie, trucajele imprumutate din propria cariera de magician, pe care a avut-o inainte de pasiunea pentru cinema: in filmul nostru, umbrelele se transforma in scaune, un proiectil strapunge ochiul lunii, care plange cu sange, iar la orice lovitura pazitorii dispar, transformandu-se in fum. Suntem in fata primului filme science-fiction din istoria cinematografiei, nu ne lipsesc ingredientele care acum, peste ani, fac savoarea unui film SF: o nava spatiala, o intalnire care hotaraste plecarea spre stele, descoperirea unei noi lumi si a unor fiinte asemenea noua (interesanta este si descrierea Lunii cu 60 de ani inainte de descinderea omului la satelitul Pamantului).
Cu aceasta ocazie, am citit si mai multe lucruri despre George Méliès, o personalitate care trebuie, cu siguranta, studiata la orice scoala de film si despre care trebuie sa caute informatii orice persoana care se considera cinefil adevarat. Daca informatiile de baza pot fi gasite cu usurinta in „Hugo”, un film care se afla la granita dintre biografie si fictiune, sunt necesare date suplimentare, chiar din filmele care au ajuns pana in zilele noastre. „La voyage dans la lune” este cel mai important dintre acestea, iar Méliès a prevazut viitorul filmului color, pictand pelicula dupa terminarea filmarilor in culori vii, identice realitatii, astfel incat vizionarea lui dupa atatia ani nu ne indeparteaza, ne impresioneaza si ne face sa simtim ca trecerea timpului nu i-au influentat calitatile.
Un articol pe larg la Cinabru.
9 comments
Felicitari pentru articol!!!! Eu am vazut in jur de 300 de filme din cartulia aceea de care pomenesti, sper sa am timp si posibilitati sa le vaz pe toate. :)) Ceea ce iti urez si tie!!
Merci Laura…
Cred ca am vazut si eu vreo 250-300, dar tin mai bine numaratoarea de cand am acest blog. Asa ca le numar din nou in functie de cate recenzii apar aici la aceste filme.
Deci, sa tot vedem filme…
de aici a inceput totul…frumos articol.
Multumesc frumos, Maria 🙂
Cartea asta cu 1001 filme e ca o biblie a cinefilului. cand nu ai la ce sa te uiti, pui mana pe carte si incepi sa cauti. Referitor la film, eu zic ca este incredibil ce a realizat Mellies. Omul a avut o imaginatie extrem de bogata si a incercat sa puna totul in filme. Din pacate n-a avut tehnica moderna la dispozitie, dar si fara ea a reusit mult mai mult decat reusesc unii azi cu cele mai noi tehnologii la dispozitie.
Asa este Marian. Cartea se afla mereu pe masuta de langa biroul meu, iar atunci cand am nevoie de un film pentru sufletul meu, deschid cartea la intamplare. Asa a rezultat si seria de filme „1001 filme” pe care incerc sa le prezint pe blog 🙂
Multumesc pentru mentionare. Ma asteptam sa iti placa, filmul este o capodopera incredibila din toate punctele de vedere. Tehnic, tinand cont de momentul in care a fost creat. Ca opera de arta, concentrand atat de mult in 14 minute. Ca o deschidere in domeniul cinematografiei SF. Ca vis transpus pe celuloid. Etc, etc, Mellies a fost, categoric, unul dintre cei mai mari regizori ai lumii. Urias.
Si umor, sa nu uitam umorul! 🙂
Cu mare placere, Cinabru. Ai mare dreptate, pentru mine a fost o descoperire frumoasa Melies, chiar daca asa de tarziu…