L’armée des ombres (1969)
Regia: Jean-Pierre Melville
Distributia: Lino Ventura, Simone Signoret, Paul Meurisse, Jean-Pierre Cassel
Scriam acum ceva timp ca, atunci cand Quentin Tarantino a realizat Inglorious Basterds, el nu a facut un film despre al doilea razboi mondial si despre Holocaust, ci mai mult un film al lui Tarantino care se petrece in timpul celui de-al doilea razboi mondial si care se intampla sa aiba ca subiect Holocaustul. Ar fi aceasta o caracterizare corecta despre filmul lui Jean-Pierre Melville „L’armee des Ombres” (Army of Shadows)? Este acesta mai degraba un film al lui Melville care spune mai mult despre regizor decat despre razboi si Rezistenta franceza? Ei bine, nu e chiar asa. Este adevarat ca L’armee des Ombres are o puternica amprenta a lui Melville. Realizat la deplina maturitate a regizorului, seamana foarte mult cu povestea cu gangsteri „Le Cercle Rouge” produs un an mai tarziu. Suntem pe un teritoriu familiar, regizorul concentrandu-se pe personaje si lasand actorilor sai spledizi toata libertatea de care au nevoie pentru a crea roluri mari. Eroii sai au propriul lor cod al onoarei si, desi nu cunoastem prea mult cine sunt ei si de unde provin, suntem condusi sa recunoastem si sa respectam motivatiile si faptele lor, chiar si atunci cand acestea par discutabile pe scala moralitatii acceptate. Exista, de asemenea, si peisaje asemanatoare intre cele doua filme – drumuri pustii si strazi goale, ce par a fi o marca a stilului vizual al lui Melville.
Si totusi, exista mai multe diferente decat asemanari, dupa parerea mea. Pentru Melville, al doilea razboi mondial si Rezistenta nu sunt doar o tema, ci o perioada in care el a trait si o cauza la care a participat activ – pana la punctul in care o scena care azi ar parea complet blajina astazi, cu De Gaulle decorand eroii luptelor din Rezistenta, a determinat discutii aprinse din partea unor cercuri politice si critici in anul 1969, cand De Gaulle era aproape de finalul carierei politice si era perceput ca un conservator sau chiar ca un presedinte „reactionar”.
Realizand o poveste despre un grup de luptator care au luat deciziile grele si si-au pus vietile in pericol pentru a face ceea ce astazi este poate evident, dar care atat de putini oameni au facut in istoria reala nu este doar inca o alta poveste eroica despre razboi. Ea ne arata ca razboiul nu inseamna doar a-ti risca propria viata, ci si a trece limitele moralitatii acceptate. Codul onoarei personajelor din acest film excede judecata obisnuita. In imp ce comportamentul personajelor in a se ascunde permanent si in a se juca de-a v-ati ascunselea cu Gestapo-ul poate aminti de comportamentul eroilor din filmele cu gangsteri ale lui Melville, motivatia lor este total diferita.
Povestea construita in acest film nu este cea mai buna. Munca subterana a unui grup de luptatori din Rezistenta condusi de Luc Jardie (actorul Paul Meurisse), Philipe Gerbier (Lino Ventura) si Mathilde (Simone Signoret) este urmarita intr-un interval de un an, intre 1942 si 1943. Scenariul are multe puncte de discontinuitate umplute de comentarii din afara ecranului, iar construirea unei povesti nu pare sa fi fost ceea ce l-a interesat pe Melville. Atentia sa a fost asupra situatiilor, a tensiunii permanente si a pericolului in care traiesc personajele, asupra alegerilor pe care ei trebuie sa le faca care nu sunt niciodata usoare – omorarea unui tradator, riscarea propriilor vieti pentru a salva un camarad intemnitat, sinuciderea sau uciderea colegilor daca vietile acestora nu pot fi salvate si ar pune in pericol continuarea luptei.
Exista o singura alegere care nu este discutabila – alegerea de a lupta, care pare a fi, in afara oricarui dubiu, lucrul drept care trebuie sa fie facut. Scena de deschidere magnifica cu soldatii germani in parada de pe Champ Elysees este acoperirea morala pentru tot ceea ce se intampla dupa aceea. Franta infranta si umilita trebuia sa riposteze. Intrebarea de ce atat de putini au facut ceea ce trebuia facut a fost amanata de Melville pentru un film pe care nu a mai ajuns niciodata sa-l realizeze.
In afara inceputului, sunt multe alte scene memorabile in film – multe construite pe relatiile dintre personaje si pe interpretarea tuturor actorilor din distributie. Stralucind deasupra intregii distributii sunt Lino Ventura si Simone Signoret, doi actori splendizi apartinand unei generatii de aur a cinematografului francez ale carei ecouri s-au stins acum. Prezenta lor imbogateste un film care ramane in memorie pentru multe motive.
