Klaus & Barroso (2024)
Regia: Cosmin Nedelcu, Adrian Nicolae, Bogdan Theodor Olteanu
Distribuția: Cosmin Nedelcu, Adrian Nicolae, Serban Pavlu, Alexandru Ion
După succesul pe care l-a avut pe Netflix Taximetriști, filmul anterior al lui Bogdan Theodor Olteanu, nu e de mirare că sala Luceafărul a fost aproape plină pe 16 ianuarie, când a avut loc premiera noii comedii a regizorului. Filmul Klaus & Barosso redă povestea a doi frați, care amintesc cumva de Stan și Bran în construcția lor ca personaje. Klaus este cel care dă startul încurcăturilor, închiriind pe ascuns clubul la care lucrează pentru o petrecere de burlaci, în speranța că va obține banii pe care îi datora cămătarilor. Fratele său Barosso (sau Barbu) acceptă să îl ajute în nefericita situație, însă lucrurile se complică pe măsură ce noi personaje intervin în firului narativ și stârnesc conflicte. Cele două melodii ce devin laitmotiv în film, „Să nu-mi iei niciodată dragostea” a trupei Holograf și colaborarea artiștilor Amuly și Azteca, „Frățiorul meu”, anunță că relațiile de prietenie, dar și cele romantice se află în centrul acțiunii.
Invitații ce apar treptat aparțin mediului corporatist și sunt o ocazie pentru a ironiza contrastul dintre aparență și realitate, privind cum atitudinea prietenoasă a colegilor de muncă este doar o fațadă. Mai mult decât atât, odată cu apariția dansatoarei Alis, interpretate de actrița Mădălina Craiu, grupul de bărbați care asistă la spectacol dă dovadă de un comportament predictibil, afirmând că au plătit pentru ea, deci, implicit, trebuie să performeze așa cum ei îi dictează. Nu sunt sigură că se poate spune că filmul problematizează imaginii femeii ca obiect sexual, ce există pentru plăcerea privitorului, căci discuțiile ce o implică pe Alis se află totuși la un nivel superficial. Scenariul pare să favorizeze potențialul romantic dintre personaje, în încercarea de a oferi cât mai rapid (deoarece filmul nu are mai mult de 87 de minute) finalul fericit pe care ar trebui să îl aștepte publicul. Așadar, poate fi anticipat destul de devreme că Alis va fi „cucerită” de Barosso, sigurul ce pare să o trateze cu decență și respect, iar fratele său, Klaus, ajunge să se împace în final cu iubita lui, după ce este, în mod ridicol, amenințat cu moartea de către tatăl ei. Scurtele momente în care intră în scenă personajul lui Șerban Pavlu sunt cele pe care le-am găsit cu adevărat amuzante, atât datorită comicului de situație, cât și celui de caracter. În spatele măștii vecinului deranjat de zgomotul petrecerii se află un om de o curiozitate hilară, cu o obsesie pentru masonerie care cred este destul de recognoscibilă în societatea de azi.
Klaus & Barosso pare că își propune din start să se adreseze unui public cât mai larg, de mai multe vârste, acesta fiind probabil motivul pentru care replicile evită aproape orice fel de limbaj licențios. Astfel, devine ușor ironic cum, în ciuda afacerilor necinstite, a violenței și a înșelătoriilor, personajele țin să se adreseze politicos unul celuilalt, într-un mod destul de neverosimil. Deși nu verosimilitatea pare să fie scopul acestei comedii, scenariul dorește să pună în lumină niște personaje simpatice și recognoscibile, apartenente clasei muncitoare. Cu toate acestea, rezultatul este de fapt imaginea stereotipică a românului care trăiește în capitalism, fie ca parte din sistemul corporatist, fie în încercarea de a întreprinde diverse afaceri, mai mult sau mai puțin legale sau morale.
În cinematografele din toată țara pe 16 ianuarie, distribuit de Forum Film.
