L’ivresse du pouvoir (2006)
Regia: Claude Chabrol
Distribuția: Isabelle Huppert, François Berléand, Patrick Bruel
‘L’ivresse du pouvoir’, titlul filmului din 2006 al lui Claude Chabrol a fost tradus pentru piața de limbă engleză în ‘Comedy of Power’. Este vorba doar despre încă o traducere neinspirată precum multe altele sau despre o neînțelegere fundamentală despre ceea ce filmul acesta a dorit să spună? Titlul francez care înseamnă ‘Beția puterii’ descrie exact fenomenul care pune stăpânire pe eroina filmului, judecătoarea de instrucție Jeanne Charmant-Killman (Isabelle Huppert) care anchetează o complicată afacere de corupție într-o mare companie franceză, cu ramificații politice obscure la cel mai înalt nivel al conducerii corporațiilor dar și al politicii franceze și internaționale. Titlul tradus implică o nuanță de comedie care nu există sub forma explicită și estompează faptul că povestea se concentrează pe personajul judecătoarei, pe curajul dar și pe obsesia ei în lupta cu suspecții puternici și cu sistemul care îi susține, și pe prețul personal pe care aceasta îl plătește. Un asemenea film reușește sau eșuează pe măsura interpretării rolului principal. În acest caz faptul că filmul se susține și nu este ușor de uitat se datorează, desigur, lui Isabelle Huppert. Este una dintre cele mai reușite colaborări dintre marea actriță și Claude Chabrol dintr-o listă de nouă filme realizate împreună în aproape trei decenii.
Doi dintre eroii filmului, judecători, schimbă în glumă o replică în care afirmă că ‘judecătorii de instrucție sunt cei mai puternici oameni în Franța’. Daca este să judecam după acest film, există o bună doză de adevăr în aceasta afirmație. În fapt judecătorii de instrucție par a cumula în Franța funcțiile și puterile procurorilor anchetatori pentru cazurile complicate. Ei pot aresta suspecții și pot să-i supună presiunilor unor anchete îndelungate. Este ceea ce face eroina filmului care anchetează un caz complex, inspirat de altfel dintr-un faimos caz real, pe care se pare că spectatorii francezi l-au identificat imediat în ciuda sau poate cu ajutorul unui ‘disclaimer’ ambiguu care deschide filmul. Ancheta și cazul însuși nu par să-l fi interesat în mod deosebit pe co-scenaristul și regizorul Claude Chabrol. Atenția sa se îndreaptă asupra judecătoarei care are aparent de partea sa legea și puteri aproape discreționare legate de cei anchetați, dar împotriva căreia sunt exercitate presiuni imense, de la telefoane prietenești, mese rafinate și momeli cu avansarea până la amenințări și atentate la viața și siguranța personală. Viața ei particulară începe și ea să se destrame dar obsesia justiției și beția puterii cu care este investită pun încet stăpânire pe persoana ei. Până când? Unde sunt limitele?
Nu se întâmplă prea mult în acest film și ceea ce se întâmplă nu este surprinzător. Ancheta avansează și chiar dacă nu cunoaștem detaliile cazului este clar că cei anchetați sunt vinovați, dar este clar și faptul că ei nu sunt excepții în peisajul social ci normă într-un sistem corupt în care justiția duce o luptă inegala cu un aparat dominat de interese financiare și politice. Chiar dacă în cazul respectiv se vă ajunge la proces și condamnări, vor fi sacrificați câțiva vinovați dar sistemul rămâne în picioare. Calitatea filmului constă în precizia detaliilor procedurale și a descrierii vieții de zi cu zi a oamenilor din justiție.
Personajul judecătoarei gata să meargă foarte departe, chiar prea departe, pentru a ajunge la condamnări semnificative, și care are curajul să-i spună sefului ei că este interesata de justiție și nu de imaginea publica a justiției, este magistral interpretat de Isabelle Huppert într-unul din multele sale roluri pe care nu le pot caracteriza altfel decât ca memorabile. Actorii din jurul ei au mai puține ocazii de a-și dezvolta personajele, ei fiind mai mult schițe decât caractere complete. Claude Chabrol știe desigur să descrie pe ecran o anchetă în justiție și o face cu precizie și detașare, dar și cu umor sec. Complotiștii sus-pusi fumează cu obstinație țigări de foi lungi și groase. Eroina principală se numește Jeanne (ca Jeanne d’Arc) Charmant (șarmant) Killman (ucigaș în engleza). ‘L’ivresse du pouvoir’ nu este dintre filmele cele mai bune ale lui Chabrol dar pe judecătoarea cu mănuși roșii interpretată de Isabelle Huppert spectatorii o vor ține minte multă vreme.
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://video-a-la-demande.orange.fr/)
