A Mother Brings Her Son to Be Shot (Irlanda, 2017) – O mamă își aduce fiul să fie împușcat
Regia & scenariul: Sinead O’Shead
Interesul meu „de o viață” pentru tot ce înseamnă Irlanda, fie ea de sud sau de nord, s-a reflectat, printre altele, și într-un an de masterat în Studii irlandeze. La cursuri am aflat multe lucruri interesante despre perioadele tulburi din istoria celor două – completate în urma unui tur ghidat prin Belfast, unde, călătorind cu un taximetrist din faimosul program pentru turiști „Black Cab”, am putut înțelege mai bine perspectiva (în cazul acesta, catolică) asupra conflictelor care au afectat și afectează încă generații.
În 1998 s-a încheiat un acord de încetare a conflictelor care au durat 30 de ani (așa-numitul acord din Vinerea Mare – Good Friday Agreement), conflicte dintre facțiunea pro-autonomie și cea pro-apartenență de Regatul Unit, spre a rezuma în cuvinte insuficiente părțile beligerante. În fapt, istoria este mult mai complicată, și dreptatea se regăsește undeva la mijloc. Regizoarea și scenarista documentarului prezentat în cadrul ediției curente a Festivalului European de Film (7-13 mai în București), Sinead O’Shea, a urmărit, timp de 5 ani, destinul unei familii încă afectate de urmările acestui conflict sângeros.
În orașul Derry, din Irlanda de Nord, în cartierul rezidențial Creggan, un așa-zis „ghetou Republican”, localnicii sunt încă bântuiți de spectrul „Tulburărilor” (The Troubles este denumirea adoptată de cei familiarizați cu respectivele conflicte). Cartierul prezintă o rată ridicată a sinuciderilor și o creștere continuă a consumului de droguri, în special în rândul tinerilor, justificate, printre altele, de sindromul de stres post-traumatic (PTSD) de care suferă o mare parte din populația irlandeză.
Protagonista documentarului este Majella O’Donnell, mama a doi băieți, Philip și Kevin Barry. Philip este cel care este dus, în mod deliberat, de mama sa, spre a fi împușcat în picior, ca măsură de pedepsire pentru distribuirea de substanțe interzise, iar făptașii fac parte dintr-un soi de mafie locală compusă din Republicani dizidenți, care terorizează cartierul și orașul patrulând înarmați și executând asemenea pedepse.
Un fost membru IRA (Armata Republicană Irlandeză), Hugh Brady, este cel care joacă rolul de mediator între gruparea armată și persoanele considerate problematice. Direcția în care merge regizoarea nu este, însă, neapărat politică (deși documentarul include suficiente referințe la naționalism, dar și filmări de arhivă din momentele în care, în mod ironic, Bill Clinton declarase orașul ca fiind transformat într-unul pacifist). Mai degrabă, O’Shea încearcă să arate felul în care fiecare dintre cei direct implicați au fost afectați; pe parcursul celor cinci ani, Majella încearcă să își înțeleagă fapta și să ajungă la un sentiment de împăcare cu sine, însă, evident, nu reușește – asta mai ales fiindcă Philip are gânduri de sinucidere, devine extrem de retras și, chiar dacă spre final pare să se reintegreze în societate, este clar că sentimentele sale negative față de gruparea de tip mafiot nu s-au calmat câtuși de puțin.
Poate cel mai emoționant exemplu este parcursul lui Kevin Barry, care are doar 11 ani la momentul începerii filmărilor, și este un băiat la locul său, lăudat de familie, prezentând, însă, tendințe violente. Nu este de mirare că filmul debutează cu prezentarea armelor pe care băiatul le-a colecționat în timp: răngi și topoare, printre altele, despre care explică, în amănunt și cu entuziasm, cum pot fi folosite pentru a răni sau ucide. Totuși, cinci ani mai târziu, pare să existe o speranță, fiindcă violența a rămas la nivel de amenințare. Kevin Barry o va lua, probabil, pe urmele fratelui său, fiindcă mărturisește și el că a început să consume droguri și nu este nici el foarte mulțumit de controlul exercitat asupra orașului de gruparea Ra.
Amestecul de emoții pe care-l pricinuiește documentarul este dificil de exprimat. Nu este nici măcar necesară o cunoaștere a elementelor de bază ale conflictelor, de altfel reprezentative pentru istoria „celor două Irlande”. La fel ca în nenumărate cazuri consemnate istoric, este o altă situație în care destinele oamenilor obișnuiți au fost puternic afectate de deciziile celor aflați la putere, și în care jocurile politice au dus la sechele pe care nici măcar o pace de câteva generații – chiar dacă numai în aparență – nu le poate remedia.
Nota: 8/10
