The Number on Great-Grandpa’s Arm (2018)
Regia: Amy Schatz
Cu: Jack Feldman, Elliott Saiontz
În ultima perioadă, mi-e tot mai greu să găsesc filme care să mă atingă emoțional și intelectual. Mi se pare că această goană interminabilă după conținut comod ne răpește din plăcerea actului cultural în sine. Și iată că zilele trecute am dat pe MAX de un documentar scurtmetraj de doar 19 minute, intitulat „The number on great – grandpa`s arm”. Bazat pe cartea omonimă pentru copii scrisă de David A. Adler, filmul își propune să ofere o experiență educativă care ajută copiii să înțeleagă conceptele de prejudecată, istorie și memorie, fiind folosit adesea în mediul educațional internațional pentru a învăța despre Holocaust într-un mod sensibil și respectuos. Echilibrând contextul istoric cu sensibilitatea emoțională, filmul prezintă o poveste personală despre supraviețuire și amintire.
În cele 19 minute cât are pelicula devenim martori ai unui dialog între generații. Un strănepot îi adresează întrebări pertinente străbunicului supraviețuitor al Holocaustului. Pe lângă dialogul propriu-zis, documentarul conține ilustrații și fotografii din acele vremuri care reușesc, în ansamblu, să scoată la iveală acele vremuri incerte pentru omenire.
Aflăm, ca martori ai acestei discuții, că bunicul a trăit în Polonia, într-un sătuc drăguț cu oameni aparent buni, care, în timp, au dezvoltat un antisemitism tot mai feroce. Putem observa cum tremură de emoție mâinile străbunicului și să observăm cum nici trecerea timpului nu vindecă rănile adânci.
De ce m-am gândit să scriu anume despre acest scurtmetraj premiat? Motivul este simplu. Mi se pare că astfel de demersuri culturale au menirea să ne amintească despre faptul că tânăra generație poate și trebuie să își cunoască trecutul, or doar așa îi putem pune în fața unui examen dificil de maturizare, un examen unde li se vor clădi valorile universale precum este onoarea, demnitatea și, cel mai important, umanitatea.
Cred că idee centrală a documentarului nu a fost să enumere din nou ororile Holocaustului, o temă dezbătută pe larg atât în literatură, cât și în artă, ci mai degrabă a avut menirea să scoată en face trauma transgenerațională pe care o purtăm înscrisă în ADN-ul nostru. Cu respect față de istorie, cei doi, micul și marele Om, discută cu franchețe și cu emoție, dezvăluindu-ne nouă o perspectivă profund umană a istoriei. În mod practic, dispare frontiera dintre ideea că „unele fapte istorice sunt doar statistici” și se contrapune o nouă idee: cea că fiecare povestire contează, fiecare fragment de mărturisire are importanță pentru acest tablou de anvergură.
Aș spune că acest film merită privit la școală, în clasele de gimnaziu și de liceu ca o bază solidă pentrua începe o discuție clară despre ce semnifică memoria și responsabilitatea istorică, dar mai ales despre cât de important e să ne asumăm greșelile pentru a ne asigura un viitor cu adevărat luminos.
Disponibil pe MAX.
