Le mystère de la chambre jaune (2003) – Misterul Camerei Galbene
Regia: Bruno Podalydès
Distribuția: Denis Podalydès, Jean-Noël Brouté, Sabine Azéma, Pierre Arditi
‘Le mystere de la chambre jaune’ al lui Gaston Leroux este unul dintre cele mai faimoase romane polițiste în genul ‘crimă în camera închisă’ (‘locked room whodunit’). Agatha Christie însăși îl considera capodopera genului. A avut parte de mai multe ecranizări, pe ecrane mari și mici. Aceasta, din 2003 a lui Bruno Podalydes, are un farmec aparte, deoarece regizorul francez a introdus destul de multe schimbări de stil și de acțiune care la un moment dar riscau să deturneze interesul de la intriga polițistă însăși. Până la urma, cred totuși că a reușit să echilibreze cinematografia cu misterul și rezultatul este un film agreabil și interesant.
Probabil că mulți dintre cititori și spectatori cunosc povestea, iar celor care nu o cunosc este păcat să le stric plăcerea povestind-o. Acțiunea se petrece într-un conac din Franța începutului de secol 20 care aparține unui savant excentric și fiicei sale, are loc o tentativa de crima și ancheta este încredințată unui polițist celebru. Un cadavru apare, dar ceva mai târziu. Gaston Leroux a vrut să demonstreze că poate scrie un roman a la Sherlock Holmes și că o poate face chiar mai bine decât Arthur Conan Doyle, așa încât a creat personajele unui ziarist tenace și a fotografului sau care joacă rolurile de detectivi particulari. Și daca mai toată lumea cunoaște povestea, inclusiv identitatea criminalului, atunci atenția regizorului se îndreaptă mai mult asupra felului în care este spusă povestea detectivă decât asupra poveștii însăși.
Bruno Podalydes este un cineast elegant, preocupat de stil, cu umor. ‘Le mystere de la chambre jaune’ (urmat de ‘Le parfume de la dame en noir’) este încercarea sa cea mai ambițioasă până acum în cinematografia comercială și bine finanțată. Acțiunea romanului se petrece în primul deceniu al secolului 20, când a apărut cartea, dar regizorul și scenaristul Podalydes o mută în anii ’20, sau cel puțin mută o parte dintre detaliile tehnice și de costumație. La fel ca în filmele lui Wes Anderson este clar că ni se spune o poveste nu neapărat realistă. Câteva dintre scenele de acțiune sunt reverențe făcute comediilor din perioada filmului mut, iar detaliile retro-futuriste, cum ar fi automobilul acționat de energia solară adaugă farmec. Dintre actori i-am remarcat pe Denis Podalydes, fratele regizorului, prezent în aproape toate filmele lui, și pe Michael Lonsdale, actor pe care îmi face plăcere întotdeauna să-l revăd. ‘Le mystere de la chambre jaune’ nu este un film prea misterios, dar este simpatic și funcționează destul de bine în registrul comic.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, http://www.cinemapassion.com/jaquettesdvd/Le-mystere-de-la-chambre-jaune.php)