The Interpreter (Interpretul), Slovacia, 2018
Regia: Martin Sulik
Cu: Jiri Menzel, Peter Simonischek
Parafraza din titlu nu este întâmplătoare, făcând referință la romanul antonimic al lui Milan Kundera – scriitor născut în fosta Cehoslovacie, la fel ca regizorul filmului, Martin Sulik. Kundera a devenit, în urma separării celor două state, ceh, iar Sulik, slovac; slovac este și peisajul mereu în schimbare, însă la fel de fabulos, care creează decorul perfect pentru acțiunea din „Interpretul”.
Ali Ungar (jucat excepțional de reputatul regizor ceh Jiri Menzel) este traducător și interpret ieșit la pensie, care descoperă, lucrând la o carte, că părinții săi evrei au fost uciși de ofițerul SS care a scris-o. Purtând un parpalac stil Columbo, asortat cu servieta de modă veche, el face o vizită la Viena, unde aflase că ar locui ofițerul. La coborârea din lift, își pune în buzunar un pistol, fiindcă pare decis să decidă singur soarta criminalului.
În loc de omul așteptat, îl întâlnește pe fiul acestuia, Georg Graubner (Peter Simonischek, un cunoscut actor austriac, familiar publicului nostru din Toni Erdmann), și el destul de în vârstă, care îl informează că tatăl său a murit de mult și că pierduseră oricum legătura, așa că nu îl poate ajuta cu nimic.
Cu planurile năruite, dezamăgit de întorsătura situației, Ungar pleacă, însă nu înainte de a lăsa cartea ofițerului SS în cutia poștală a fiului său și de a zgâria cu cheia o svastică pe metal. Ca urmare, nu trec câteva zile și Georg Graubner îi întoarce vizita, cu o propunere interesantă: dorește să meargă pe urmele tatălui său în Slovacia, ca să afle ce s-a petrecut câtă vreme a fost acesta activ în țară, pe timp de război. Îl angajează pe Ungar ca interpret, bat palma pentru onorariu și pornesc la drum.
Urmarea surprinde, amuză și emoționează: cei doi bătrânei, formând un cuplu comic demn de Hall of Fame, se deplasează printr-o Slovacie semi-sălbatică, deosebit de frumoasă, însă sub imperiul schimbării anotimpurilor – în ton cu schimbările sufletești prin care trec protagoniștii. Fiecare pornește la drum cu aspirații și așteptări proprii. Dacă Ungar dorește să afle unde sunt înmormântați părinții săi, Graubner ar vrea doar să își trăiască viața, fiindcă filosofia lui este că boala și suferința nu fac decât să-ți amintească de faptul că ai doar una.
În pofida așteptărilor, rolurile se alternează, pe parcurs. Din peripețiile tragi-comice și în urma discuțiilor emoționante cu oameni care au fost martori la atrocitățile comise de naziști și de aliații lor din Garda cehoslovacă, interpretul taciturn și mohorât învață să zâmbească (chiar dacă plin de amărăciune), iar austriacul confuz ajunge să facă confidențe de suflet și să înțeleagă, chiar dacă parțial, ce s-a petrecut cu toți acei oameni despre soarta căruia nu îi păsase până atunci.
O coproducție Slovacia – Cehia – Austria, „Interpretul” vine din partea unui regizor care a prezentat și propunerea Slovaciei pentru Premiile Academiei pentru film străin (Gypsy, 2011), din păcate respinsă. Protagoniștii sunt atât de autentici, încât întreg filmul are un puternic iz de documentar, presărat cu scene demne de comedii cu Mister Bean, a cărui mască o poartă, la un moment dat, Graubner. Nenumărate stereotipuri, printre care cele ale cehilor și slovacilor care muncesc în Austria și Germania, considerentele asupra evreilor, sau relațiile complicate dintre părinții în vârstă și copiii care au devenit adulți, sunt prezentate cu blândețe, într-o lumină filtrată, permisivă, care dă dreptate tuturor părților implicate.
Deși evoluția firului narativ este interesantă și personajele, delicioase, făcând din „Interpretul” un film de caracterizare, dezvoltare și îndeplinire a misiunii, am fost nemulțumită de final. M-aș fi așteptat să fie mai clar și mai bine definit; am primit doar o parte din răspunsuri, iar întrebările au devenit, parcă, mai multe și mai profunde. Cert este că atât interpretarea actorilor (dintre care Menzel, teoretic, nici nu este un „profesionist”), cât și cinematografia (care dovedește interesul regizorului pentru pictură, un hobby de timp liber transformat în a doua ocupație) sunt minunate, iar subiectul, deși sensibil, este tratat cu o ușurătate care, spre a-l parafraza din nou pe Kundera, te face să uiți de greutatea lui.
„Interpretul” a încheiat ediția 2018 a festivalului de film (Not So) Politically Correct, CINEPOLITICA (18-22 aprilie, București), fiind precedat de anunțarea premiilor. Mențiunea specială a juriului a fost obținută de filmul „Of Fathers and Sons”, iar premiul cel mare, de producția bulgărească a Kristinei Grozeva și a lui Petar Valchanov, „Gloria”.
