Skin (2018)
Regia: Guy Nattiv
Distribuția: Jamie Bell, Danielle Macdonald, Daniel Henshall
Singurul defect pe care-l găsesc filmului ‘Skin’ realizat de Guy Nattiv este impresia de deja-vu. Într-adevăr, spectatorii care au văzut ‘American History X’ al lui Tony Kaye, cu Edward Norton in rolul principal, nu vor putea să nu remarce că este vorba despre o poveste foarte asemănătoare. Și aici ca și acolo un tânăr skinhead neo-nazist care pare corupt în rasism și violență dincolo de orice șansă de salvare începe să înțeleagă marasmul și nocivitatea ideologiei căreia își aservise viața și încearcă să renunțe la rău. Renunțarea nu este ușoară, atât prin criza personală, cât și prin încercările violente ale mediului în care ajunsese de a-l păstra în interiorul său. Faptul la 20 de ani după filmul lui Tony Kaye, ‘Skin’, pare mai actual decât oricând spune multe despre evoluția sau involuția societății americane în acest interval de timp, iar Guy Nattiv (regizor născut în Israel) realizează un film cât se poate de american, care disecă fără menajamente un sector infectat al societății americane. Este un film dur și realist până la durere care dă o replică la același nivel filmului devenit clasic al lui Kaye.
Bryon Widner (interpretat de Jamie Bell) trăiește ideologic în universul paralel și violent al unei bande de extremiști suprematisti albi conduse de o pereche de predicatori-politicieni carismatici care folosesc drogurile, tatuajele și limbajul populist-rasist pentru a atrage în mrejele lor tineri aflați în sărăcie sau în criză morală. Tința atacurilor lor sunt toți cei care nu corespund modelului suprematist al unei Americi albe și creștine, și acțiunile lor iau forma violenței teroriste. Bryon are șansa de a o întâlni pe Julie (Danielle Macdonald), o femeie care trăise în familia sa experiențe similare, o mamă singură care își crește cu greu cele trei fete. Relația cu Julie îi oferă lui Bryon motivația morală și sentimentală a recuperării. Desprinderea de mediul vicios în care trăiește nu va fi însă ușoară, faptele sale criminale nelăsându-i alternativa neutralității.
Performanțele actorilor mi s-au părut deosebite. Este vorba în primul rând de titularii celor două roluri principale, dar și de cei din jur, cum sunt Bill Camp și Louisa Krause în rolurile conducătorilor grupului de extremiști, sau actrițele care joacă rolurile celor trei fete. Sarcina lor a fost cu atât mai dificilă cu cât stilul filmului – o docu-dramă care aduce pe ecran o realitate violentă și incomodă – i-a solicitat pe toți atât fizic, cât și psihologic. Pielea (‘Skin’) care dă titlul filmului este un simbol cu semnificație dublă. Pielea este ceea ce îi desparte pe oameni în categorii conflictuale în viziunea suprematiștilor. Tatuajele cripto-naziste de pe pielea eroului sunt însă și simbol al aderenței sale la o ideologie otrăvitoare. Pentru a se salva ca om, el trebuie să se debaraseze de aceste semne care îl deosebesc de restul umanității, și durerea fizică pe care este obligat să o suporte oglindește purgatoriul moral prin care trece conștiința sa. ‘Skin’ este un film dur și realist despre extremele Americii de mijloc de astăzi.
Nota: 9/10
(Sursă fotografii: Fullplot.info, IMDb.com)
