Le silencieux (1973)
Regia: Claude Pinoteau
Distribuția: Lino Ventura, Leo Genn, Suzanne Flon
Am decis să văd ‘Le silencieux’ în special pentru Lino Ventura, un actor pe care îl admiram mult în anii 60 și 70. Specializat în personaje de ‘dur’ aflate de o parte sau de cealaltă a legii, Ventura a jucat în filme de acțiune – detective și de spionaj – din care puține au trecut Cortina de Fier, de cealaltă parte a căreia mă aflăm în acei ani. Am deci destul de multe filme ale lui din acea perioadă de recuperat prin vizionare, incluzând acest film realizat în 1973 și regizat de Claude Pinoteau, un regizor despre care nu știu mai nimic, care se afla atunci la primul sau film de lungmetraj. Nu am nimic de regretat, căci ‘Le silencieux’ este un film bine scris, iar performanța actoricească a lui Ventura este la înălțimea așteptărilor.
Spectatorii se vor găsi imersati în genul filmelor de spionaj, dar nu este vorba despre un film de acțiune în genul seriei James Bond (care deja înregistrase cam un deceniu de succese în acea vreme), ci mai degrabă despre un film psihologic. Eroul principal jucat de Lino Ventura, un savant francez răpit cu 16 ani în urmă de sovietici și recuperat de serviciile de informații engleze, ar putea foarte bine să fie confundat cu un personaj al romanelor lui John Le Carre, un erou implicat fără voie în războaiele secrete, căruia i se fură viața și care este obligat să acționeze în slujba unor cauze în care nu crede. Încercarea sa de a-și recupera viața sau măcar de a se împăca cu propria să conștiință este similară eroilor unor filme ale genului de spionaj din ultima parte a carierei lui Alfred Hitchcock, maestrul suspense-ului, citat de altfel destul de copios în acest film, mai ales în decorurile naturale si în folosirea muzicii.
Spectatorul de astăzi are destul de multe motive de a vedea cu plăcere acest film, în afară de excelentul joc actoricesc al lui Ventura. Scenele spectaculoase nu lipsesc, dar atenția este perment atrasă de soarta și frământările eroului. Franța și Elveția anilor 70 sunt frumoase ca astăzi, minus aglomerația pe șoselele pe care circulau atunci probabil vreo 1% din mașinile de astăzi. Filmul de spionaj este un gen în care un film poate deveni foarte repede desuet, mai ales dacă se concentrează pe aspectele politice atât de volatile în istoria contemporană în care dușmăniile și prieteniile dispar și apar cu repeziciune. ‘Le Silencieux’ evită această capcană concentrându-se pe soarta eroului principal și reușește astfel să păstreze interesul în pofida trecerii timpului.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)