Împărăteasa roșie. Viața și aventurile Anei Pauker (2016)
Regia: Radu Gabrea
Scenariul: Radu Gabrea si Magdalena Schubert
Imaginea: Alexandru Macarie
Mixajul: Mihai Orasanu si Ioan Bain
Coloana sonora: Cristian Tarnovetchi
Montajul si coordonatorul post productie: Melania Oproiu
Echipa de filmare: regizor secund Florina Petrescu, imagine: Ion Dobre, scenografie: Madalina Marinescu, costume: Svetlana Mihailescu si coordonator productie Theodor Popescu.
Scuzata sa-mi fie indrazneala, dar vreau sa reproduc aici, invitatia sosita zilele trecute, prin care Radu Gabrea isi pofteste publicul la premiera de gala a noului sau film documentar. Fac acest lucru, pentru ca autorul invitatiei a reusit in cateva cuvinte succinte sa comunice esenta intentiei demersului sau cinematografic, in totala concordanta cu crezul sau artistic in privinta filmului documentar. Respectiv … documentarul se bazeaza pe documente! Adevarul vorbeste din documentele atent analizate! Insa de multe ori, documentele rastoarna adevarurile fabricate ale istoriei. Si redescoperirea/ reconsiderarea unor adevaruri este emotionanta. O eliberare si vindecare a mintilor inoculate decenii la rand de virusi si microbi propagandistici. Un film documentar de o astfel de factura istorica, te instruieste si te curata de zaturile depuse strat cu strat, de decenii de istorie fabricata.
In sfarsit, iata invitatia despre care va vorbeam:
<<Am deosebita onoare și plăcere să vă invit la premiera de gală a filmului meu documentar ÎMPĂRĂTEASA ROȘIE – Viața și aventurile Anei Pauker.
Perioada comunismului în România, urmare directă a ocupației sovietice, constituie înca o epocă insuficient studiată a istoriei contemporane a României. Și, ca de fiecare dată întrun asemenea caz, miturile și legendele, foarte multe rezultate ale unor insistențe propagandistice de o culoare sau alta, înlocuiesc datele istorice reale. Cazul Anei Pauker este un caz tipic în acest sens.
Originea ei evreiască și abilitatea lui Gheorghiu Dej de a o face pe aceasta vinovată de toate relele perioadei staliniste din România, au dus la paradoxul ca Gh. Dej, conducătorul de facto al Partidului Comunist Român, și cel care a stat direct și nemijlocit la conducerea represiunii până în 1960 din România, să intre în constiința colectivă ca un “binefăcător”, rolul de “criminal în istorie” fiind atribuit în totalitate Anei Pauker.
În linia interesului meu permanent pentru desoperirea falsificărilor istoriei contemporane a României, am socotit că readucerea în prim plan a adevăratei biografii a Anei Pauker este mai mult decât necesară. Apariția excepționalei cărti a istoricului american Robert Levy, “Ana Pauker: The rise and fall of a Jewish communist” mi-a dat ideea documentarului și m-a ajutat, direct și indirect, la realizarea acestuia.>>
Radu Gabrea nu s-a ferit niciodata sa se aplece asupra problemelor complicate ale societatii romanesti, nu si-a propus niciodata sa nu “deranjeze” sensibilitati nationaliste sau de orice alta factura. Si probabil ca subiectul Ana Pauker il preocupa de mai multa vreme, documentat tangential cu ocazia realizarii precedentului sau film, “Evrei de vanzare’, din anul 2012. Pasiunea lui Radu Gabrea pentru adevarul documentat, priceperea lui privind descoperirea acestor documente, alegerea atenta a acelor personalitati chemate sa comenteze, spiritul sau viu si pana la urma talentul sau intru crearea unui cadru cinematografic echilibrat, dar si cu valente artistice, iata ca ne-a oferit din nou o ridicare a “batistei de pe tambal”. Lumini si umbre … o personalitate puternica … adulata … si atat de controversata ulterior!
Ana Pauker, numita de Timemagazine, “The Most Powerful Woman in the World„. Probabil, la acele momente, caci ulterior, iata, a aparut o pleiada de femei politice la superlativ privind puterea.
Marturiile istoricilor si politologilor de calibru mare, din filmul lui Radu Gabrea: Robert Levy – istoric, autorul cărții “Ana Pauker: The Rise and Fall of a Jewish Communist” / “Gloria și decăderea Anei Pauker”; Vladimir Tismăneanu – politolog; Adrian Cioroianu – istoric; Gheorghe Onișoru – istoric; Liviu Rotman – istoric, dimpreuna cu materialele de arhivă importante puse la dispoziție de Arhiva Națională a României, Arhiva Națională de Filme, Biblioteca Academiei Române, vin sa contureze portretul unei femei care a ales si a slujit, o data pentru totdeauna, fara sa abdice sub nicio presiune si sub nicio forma, pentru nimeni si pentru nimic, utopia socialismului comunist. “O inteligenta in slujba utopiei”, dupa cum spune Adrian Cioroianu
Segmentat pe capitole (de viata si istorice) filmul trateaza personalitatea si actiunile Anei Pauker, in contextele desfasurate intre anii 1920 – 1960, culminand cu “optimista ei speranta finala”, ca intr-o zi “se va reveni la marxismul curat”.
Concluzia pe care o extragem din acest film este ca in conjunctura creata in Romania, in deceniile cinci si sase ale secolului trecut, in ciocnirea dintre fortele politice conduse de Gheorghiu-Dej in tara si Stalin dinafara, Ana Pauker a fost constienta si vinovata de multe dintre crimele comunismului, dar nu a fost direct complice. A cedat “cerintelor comunismului”, dar nu s-a simtit vinovata, in numele acestui comunism, pentru ca – spunea – “nu pot sa am dreptate impotriva Partidului”.
Un alt neadevar pe care il demonteaza filmul, este acela al condamnarii in mare si in corpore, al evreilor care au adus comunismul in Romania. Pentru ca exista documente, care atesta faptul ca in Partidul Comunist, la 23 August ’44, existau cca 700-800 membrii, dintre care un numar infim de evrei. Evreii – cu putine exceptii – nu s-au inscris in Partid. Aveau o alta aducatie, o alta credinta sociala, aveau in urma lor prea multa suferinta, astfel incat deschiderea zagazurilor emigrarii a fost pentru ei, in acei primi ani ai puterii comuniste, singura oportunitate de luat in seama. Si in acei ani (1950-1952), foarte multi dintre evreii Romaniei (peste 100.000), au reusit sa faca Aliya in Israel. Si filmul subliniaza faptul ca, conducerea de Partid, Ana Pauker, Stalin si regimul sau, au considerat aceasta emigrare a evreilor, o posibilitate de cladire a unui avanpost comunist in tanarul stat Israel, o oportunitate a constructiei unui pod comunist in Orientul Mijlociu. Pentru ca, mai tarziu, problema emigrarii sa devina o afacere grasa.
Trebuie sa vedeti acest film, cu mintea deschisa la cumulul de informatii, marturii, dovezi, puse la dispozitie si sa analizati faptele istorice aduse pe ecran.
Sa analizati psihologia sociala a acelor ani din urma, despre care fiecare dintre noi stim cate ceva, ori din proprie experienta, ori din experienta predecesorilor nostri. Dar repet, cu mintea deschisa, fara preconcepte si incrancenari. Veti avea numai de castigat. Ce anume? Poate chiar adevarul!
Si sa intelegeti ceva in plus, despre “Gloria si decaderea unui comunist evreu”. Ale carui ramasite umane, odihnesc – pana la urma – in Israel.
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=5PCUYdvZ2gg’]
1 comment
Daca spuneti ca evreii, cu putine exceptii, nu au aderat la partidul comunist, ci i-a interesat doar emigrarea, atunci cum sa intelegem faptul ca, citez din articol, „conducerea de Partid, Ana Pauker, Stalin si regimul sau, au considerat aceasta emigrare a evreilor o posibilitate de cladire a unui avanpost comunist in tanarul stat Israel, o oportunitate a constructiei unui pod comunist in Orientul Mijlociu. ” ?! Pai…