I Don’t Know How She Does It (2011) – Oare cum o reusi?
Regia: Douglas McGrath
Scenariul: Aline Brosh McKenna, Allison Pearson (romanul)
Distributia: Sarah Jessica Parker, Greg Kinnear, Pierce Brosnan, Kelsey Grammar
Dilema universala contemporana a femeii inteligente si emancipata, in egala masura profesionista performanta, dar si familista inregimentata, este adusa in fata spectatorilor din nou in aceasta comedie domestica bine instrumentata, plina de umor si pe alocuri cu tuse dramatice.
Adaptarea romanului lui Allison Pearson, aparut si la noi in Editura Polirom – 2006 – colectia ChicLit (Nu stiu cum reuseste!) in traducerea Ioanei Miruna Voiculescu, este realizata de Aline Brosh McKenna – scenarista cu lungi state de serviciu (The Devil Wears Prada – nominalizare la Bafta in 2007 – Best Screenplay, 27 Dresses, Morning Glory). Totodata, Aline Brosh McKenna este producator, alaturi de Allison Pearson coproducator la aceasta pelicula. Prin urmare: implicare totala :).
Regizorul Douglas McGrath – venind si el cu anterioare directorate de gen, a inteles perfect mesajul scenariului si din punctul meu de vedere, fara a scormoni prea adanc in cautarea cliseelor (existente – fara indoiala), fara a carcoti in privinta distribuirii unor actori precum Sarah Jessica Parker sau Pierce Brosnan (care vin si ei in carca cu arhetipuri similare din alte pelicule), pe ansamblu – asa cum spune Washington Post – filmul este “comedia umana a existentei mamelor cu cariera”!
Mie mi-a placut filmul, o ora si jumatate de destindere, zambet, amuzament, nicio urma de melodramatism, viata frusta si problemele ei asa cum le intalnim chiar si in Romania noastra contemporana. Si mai presus de orice, un optimism sanatos, chiar daca unor li s-ar parea nitel fortat. Sanatos si real! Spun real, pentru ca am exemplul fiicei mele: familie, doi copii de varste identice cu cele ale micutilor din film, serviciu acaparator in domeniul financiar-contabil intr-o mare corporatie internationala, in plus, finalizarea unui al doilea set de studii de specialitate…curusuri, examene…Prin urmare …viata reala.
Sarah Jessica Parker o intruchipeaza pe Kate Reddy, un administrator de fonduri financiare in Boston, bine cotata profesional si in vesnica lupta cu concurenta masculina (nemernicul biroului) in Companie. Dar tot ea este si sotia lui Richard, la randul sau un bun arhitect care lupta pentru cucerirea unei pozitii profesionale avansate. Si tot ea este si mama micutilor Emma si Ben (adorabil Julius Goldberg). Munca este extrem de solicitanta – dar lui Kate ii place, o face sa se simta utila si o implineste, dar si familia o implineste ca om si ca femeie. Ea chiar spune ca “e multa bucurie in maternitate”! Extrem de amuzante sunt scenele diminetilor in goana, pregatindu-I pe fiecare pentru ziua care incepe cu tavalugul de sarcini si nevoi specifice. Extrem de amuzanta este scena pregatirii placintei – obol pentru serbarea de la scoala, placinta care desi cumparata, trebuie sa para a fi facuta in casa si solutia este strivirea ei si presarea din abundenta cu zahar pudra. Amuzante si bine alese sunt “mamele casnice”, femeile care au renuntat la cariera pentru a se dedica cresterii pruncilor, in fond niste “catze” pline de frustrari si mici rautati.
Amuzanta este si gaselnita regizorului – o tehnica deloc originala, dar vie si perfect functionala, de a ne introduce fiecare personaj si gandurile lor “in materie”, prin stop-cadre personalizate si explicative (genul Housewives)!
Si asa dupa cum aflam, capul unei femei este precum “turnul de control al aeroportului”. Totul trebuie tinut sub control. Astfel incat Kate isi rezolva acest control prin liste…liste unede fiecare lucru si actiune ce trebuie indeplinita este specificata si apoi bifata. Hm, sigur ca nu toate sarcinile ajung sa fie bifate :). Asa ca eroina ajunge sa fie precum “o pasare care nu poate zbura, pentru ca este legata…si nimeni nu cumpara o pasare care nu zboara!”
Complicatiile unei noi sarcini profesionale, cu dese delegatii in New York si colaborarea cu Jack Abelhammer (Pierce Brosnan – acelasi perfect si perfectionist actor …dar acelasi 🙂 ), aduc un moment de criza serioasa in casnicia lui Kate, mai ales cu ocazia sarbatorii de Thanksgiving – prilej in care familiile americane se reunesc si petrec in jurul mesei pe care troneaza nelipsitul curcan jertfit la cuptor.
Dar am stat linistita, totul s-a terminat cu bine si pe plan profesional si pe cel familial!
Superba cinematografia filmului (Stuart Dryburgh), imagini coborate din ilustrate de mare frumusete, culoare si claritate … desi si aici avem ceva clisee :), strazile si casele tipice americane…personajele (Jack si Kate) avand o emotionanta explicatie in mijlocul strazii printre fulgii unei zapezi de vis ….Dar repet, plastica filmului este de mare valoare.
Si pana la urma, fiecare actor ales se lipeste perfect in rolul sau, Sarah Jessica Parker reuseste sa para foarte obosita, neglijenta, nepieptanata, agitata, dar e plina de suflet si de zambet optimist!
Un rol amuzant are Olivia Munn in rolul asistentei lui Kate – Momo Hahn, o fiinta atractiva si inteligenta, dar “robotica” pana in varful unghiilor, dedicata pana la exaltare muncii si Companiei, dar care, sub influenta si exemplul lui Kate, sfarseste prin a accepta o maternitate accidentala si a da nastere unei micute si iubite fiinte.
Mi-a placut si coloana sonora a filmului, semnata de Rachel Portman (Oscar in 1997 pentru Emma, nominalizare la Oscar in 2001 pentru Chocolat). Linkuri aici si aici.
Vad insa pe diferite surse, ca multi stramba din nas si coteaza slab acest film. Sigur ca nu este o capodopera, sigur ca abunda in clisee, dupa cum am spus, dar e lucrat curat si inteligent si pana la urma, aceia si acelea dintre noi care se recunosc in aceasta pelicula, stiu ca aceasta este viata reala pe care o traiesc!
1 comment