To Catch a Thief (1955)
Regia: Alfred Hitchcock
Distribuția: Cary Grant, Grace Kelly, Jessie Royce Landis
Probabil că eu sunt de vină, dar ‘To Catch a Thief’ m-a atras și m-a interesat mai puțin decât majoritatea celorlalte filme ale lui Alfred Hitchcock pe care îmi amintesc să le fi văzut. Realizat în 1955, a fost al treilea și ultimul film în care maestrul suspensului a distribuit-o în rolul principal pe Grace Kelly. În cartea sa de dialoguri cu Truffaut, Hitchcock recunoaște că și-a concentrat atenția spre povestea de dragoste dintre bogata moștenitoare americană Frances Stevens (Kelly) și fostul celebru hoț de bijuterii John Robie (Cary Grant) care este obligat să înlăture bănuielile care planează asupra sa în legătură cu o serie de furturi comise folosind metodele sale. Ca urmare, zicea Hitch, accentuând pe linia romantică, probabil că filmul acesta a avut mai mult succes în rândul spectatoarelor decât in cel al spectatorilor. Nu sunt sigur că aceasta este cauza principală pentru care filmul mi-a plăcut mie mai puțin. Pe de altă parte, este un film regizat de Hitchcock și sunt și destul de multe motive bune pentru a fi văzut și astăzi, și șanse să placă altora chiar mai mult decât mie.
‘To Catch a Thief’ este primul film pe care Hitchcock l-a filmat ‘on location’, pe Riviera franceză, și peisajul însorit, cerul, marea, șoselele, vilele cu vedere la Mediterana, joacă un rol important în felul în care se prezintă filmul din punct de vedere vizual. Robert Burks de altfel a câștigat unul dintre puținele premii Oscar atribuite unui film de-al lui Hitchcock, pentru imaginea filmului. (Hitchcock însuși nu a primit niciodată vreun premiu Oscar pentru regie sau pentru cel mai bun film). Este probabil cel mai ‘luminos’ film al sau, deși scenele cheie se petrec noaptea, precum spargerile hoțului pe care eroul va trebui să-l prindă pentru a demonstra că este nevinovat. Tratamentul culorilor este original și interesant, Hitchcock pare să fi descoperit în paleta peliculei o nouă unealtă de exprimare cinematografică cu care experimentează aici cu bucurie.
Intrigă polițistă este originală, dar nu prea credibilă și nici prea interesantă. Nu prea vărsăm lacrimi astăzi pentru bijuteriile de la gâturile doamnelor bogate. Ce putem spune însă despre povestea sentimentală, care, dacă este să-l credem pe regizor, a fost subiectul important al filmului pentru el? Pe mine, sincer, nu m-a convins. Grace Kelly este într-adevăr de o frumuseste fascinantă în toaletele ei exuberante, iar scenele în care conduce nebunește pe șoselele Rivierii capătă astăzi o conotație macabră neintenționată de regizor, deoarece știm cum și-a sfârșit viața fosta actrița devenită prințesă. Ea avea însă 26 de ani când a fost filmat ‘To Catch a Thief’ și Cary Grant trecuse de 50, așa încât idila dintre ei nu pare adevărată, și nici atracția pe care eroul o exercită asupra femeilor nu pare să fie justificată de altceva decât de faptul că este interpretat de … Cary Grant. Dar, din nou, s-ar putea să fie vorba doar despre mine. Ce mă pricep eu la sex-appeal-ul bărbaților?
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
