Lola (1981)
Regia: Rainer Werner Fassbinder
Distribuția: Barbara Sukowa, Armin Mueller-Stahl, Mario Adorf
O moarte prematură a curmat în 1982, la vârsta de 37 de ani, viața și cariera cinematografică a lui Rainer Werner Fassbinder. Nu putem decât să ne minunăm cât de mult a reușit să realizeze într-un timp atât de scurt și nu putem decât să speculăm cum ar fi putut să evolueze cinematografia sa și care ar fi fost tematica filmelor sale în anii din timpul și după căderea zidului Berlinului și reunificarea Germaniei. Filmele pe care le-a lăsat sunt încă realizări cinematografice uimitoare și unele dintre cele mai clare și critice viziuni ale trecutului recent al Germaniei. Fassbinder a explorat fără menajamente fascismul și corupția politică, relațiile de familie, sexul și orientarea sexuală, rasismul și moralitatea. „Lola”, care a fost făcut cu un an înainte de moartea sa, este o privire cinică și sarcastică asupra a ceea ce el a perceput drept temeliile putrede ale Republicii Federale Germane.
În acest film, Fassbinder atacă frontal ‘vaca sacră’ a renașterii germane postbelice. Acțiunea se petrece într-un mic oraș german la aproximativ un deceniu după sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Războiul pare a fi o amintire pe care majoritatea oamenilor încearcă să o îngroape, orașul se află într-un avant de dezvoltare, ruinele dispar și fac loc construcțiilor moderne, viața se îmbunătățește. Antrepenorii din domeniul construcțiilor și „noii politicieni” care îi susțin sunt persoanele zilei. Și totuși, multe lucruri nu s-au schimbat atât de tare. „Lola” are două surse de inspirație: capodopera cinematografică a anilor ’30, „Îngerul albastru” regizat de Josef von Sternberg cu rolul principal al Marlenei Dietrich și „Revizorul” lui Gogol. Prima sursă leagă povestea din film cu trecutul Germaniei dinainte de război, cu corupția sa morală și politică, care a alimentat ascensiunea nazismului. A doua lărgește viziunea spre tema mai universală a străinului necunoscut și puternic care ajunge într-o comunitate închisă, punând la îndoială fundamentele sale, scuturând randuielile strâmbe și încercând să schimbe căile nedrepte de a face lucrurile.
Cei doi eroi principali, cântăreața-prostituată Lola (Barbara Sukowa) și inspectorul de construcții Von Bohm (Armin Mueller-Stahl), par să fie, de asemenea, direct inspirați de personajele principale din cele două opere, întâlnirea și relația neașteptată care se dezvoltă între ei domină într-o manieră originală scenariul. Lola este forțată ca multe alte văduve de război (și eroine ale filmelor lui Fassbinder) să coboare în prostituție pentru a-și susține familia (fiica și mama), totuși ea nu este doar o victimă, ci mai degrabă un personaj complex și manipulator care-și folosește frumusețea pentru a obține recunoașterea socială. Von Bohm devine un personaj de aceeași importanță în film, onestitatea și integritatea lui fiind puse la încercare de mediul social și de destinul care îl face să se îndrăgosteasca de femeia nepotrivită. Performațele actoricești ale Barbarei Sukowa și a lui Armin Mueller-Stahl sunt superbe și rămân cele mai bune părți ale acestui film. De asemenea, frumoasă și expresivă este imaginea, merită să urmăriți jocurile de culori și lumina în care sunt plasate și se mișcă personajele.
Alte părți ale filmului nu au supraviețuit atât de bine celor 37 de ani de la realizare. Interpretarea lui Mario Adorf în rolul magnatului local pare prea grosolană și grotească pentru gusturile de astăzi. Motivațiile personajelor și schimbările lor de stări de spirit nu sunt prea clare. Ceea ce este important este însă faptul că furia lui Fassbinder este aici, în „Lola”, mai vizibilă ca niciodată, iar flacăra critică pe care a aprins-o cu filmele sale, niciodată evitând sau fugind de o bună controversă, este încă un model pentru cinematografia germană.
