Star Wars: The Force Awakens (2015)
Regizor: J.J. Abrams
Scenariu: Lawrence Kasdan, J.J. Abrams
Distribuția: Daisy Ridley, John Boyega, Oscar Isaac, Harrison Ford, Carrie Fisher, Adam Driver, Mark Hamill (1 minut 
)
Nu voi uita niciodată starea de spirit în care am ieșit de la Star Wars – A new Hope. Era 1978 și – pentru remontarea moralului distrus al poporului român după catastrofalul cutremur din 77 – partidul luase hotărârea să relaxeze puțin politica de izolaționism cultural prolet-cultist și permisese unor superproducții hollywoodiene să ruleze pe plaiurile mioritice sub etichete de genul basm modern și povești spațiale. Star Warsul a reprezentat mult mai mult pentru cei ce-au intrat atunci să-l vadă, dar eu l-am văzut cu ochii copilului care-și vede visele prinzând viață. M-am dus la premiera Amenințării Fantomei cu aceeași așteptare și am ieșit deziluzionat: nu mai exista chimie între maturul de-acum și povestea de pe ecran.
Așadar m-am dus la Force Awakening cu sufletul îndoit și temându-mă de ce-i mai rău. Trebuie să spun că filmul mi-a plăcut. Într-un top al seriei complete l-aș îndosaria între Empire StrikeBack și A new Hope. Regizorul J.J. Abrams a încercat, în opinia mea, un melanj între cele mai reușite filme ale seriei, dar cred că a mers prea departe și – de la un moment dat încolo – a prins prea mare viteză și nu s-a mai putut opri. Pentru a nu fi înjurat că fac spoilere nu voi înșirui aici cascada de locuri și personaje, detalii esențiale și elemente pe care oricine a văzut episoadele IV și V le regăsește în episodul VII. Aproape toată povestea e calchiată după cea din A New Hope.
Dar se poate trece peste ele. J.J. Abrams reușește să ofere și destule elemente proaspete și să mențină un ritm suficient de alert pentru a te ține în priză, deși e departe de realizarea nivelului de adrenalină din Star Trek, de exemplu. Un mare balon de oxigen i l-a oferit BB 8 care efectiv fură scena la fiecare apariție și care cerșește – prin drăgălășenia deșănțată și reacțiile super-umanizate – chicoteli și bună-voință care să se răsfrângă și asupra partenerilor de film vitregiți ba de scenarist, ba de vârsta excesivă. Și pentru c-a venit vorba de vârstă nu pot să nu depunctez decizia de-a nu o “retușa” constructiv pe sărmana Leia Organa (Carrie Fisher), fosta prințesă – actualmente general al rebelilor, pentru care am tot respectul după ce-am urmărit câteva stand-upuri autobiografice de-ale ei. OK are toate motivele s-arate cum arată, dar d-aia s-a inventat machiajul de film, nu? Colac peste pupăză vine lipsa totală de chimie dintre ea și Han Solo (Harrison Ford). Conversațiile sunt searbede și artificiale, iar flirtul otrăvit nu-și mai are loc între doi indivizi doborâți de ani. Poate s-a și vrut asta pentru lansarea noului cuplu al seriei Rey-Finn (Daisy Ridley & John Boyega).
O maaaare bilă neagră pentru Întunecații de serviciu ai seriei. Sunt tare, tare departe de cuplul Palpatine-Darth Vader. Minusul cel mai mare îl încasează Kylo Ren (Adam Driver) pentru extram de insipida interpretare și pentru că și-a dat masca jos. Maximum fail! Și încă una pentru Fecioara de metal a stormtrooperilor, un personaj lipit complet aiurea de acest film (Captain Phasma).
O altă bilă neagră o ia partea luminoasă pentru indecenta maximizare a manifestării Forței la o abia trezită sub-sub-sub-sub padawan
Sunt sigur că or să vă placă noile efecte al light saberurilor care – în sfârșit – își reflect în mod natural lumina pe obiectele din apropiere și nu mai sfârâie precum aparatele de sudură
În concluzie, filmul o să placă nu numai fanilor vechi, ci și generației de azi și ne va face să așteptăm cu sufletul la gură episodul VIII. Poate că acolo Forța se va trezi de-a binelea.
Nota: 8-9/10
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=sGbxmsDFVnE’]
